Si ce baieti frumosi erau stejarii!
10-Sep-2011 by Florin Campeanu
Tags: Si ce baieti frumosi erau stejarii!, Rugby World Cup 2011, Romania, rugby
Nu am avut sansa de a face sport de performanta. Unii spun ca as fi fost destul de talentat ca portar la fotbal. Altii ca am fost facut pentru viteza, iar stadionul de atletism din Calarasi inca poarta urmele pantofilor mei cu cuie incercand (si reusind) sa scot sub 55 de secunde pe 400 de metri. Atunci, au ales altii pentru mine. Si i-am acuzat, in adancul sufletului, ca nu m-au lasat sa devin un nou Silviu Lung. Realitatea este ca as fi fost un sportiv mediocru. Spun asta bazandu-ma pe faptul ca nu sunt in stare nici macar sa ma tin de un program lejer, de sala, sau de un turneu de tenis in care meciurile se joaca o data pe saptamana... Acesta este inca un motiv pentru care ii respect si ii admir enorm pe sportivii de performanta.
Am avut, printr-o conjunctura favorabila, sansa de a-mi petrece 10 ani alaturi de loturile nationale de rugby ale Romaniei. Sportivul ratat din mine s-a simtit extraordinar in preajma unor oameni care au reusit. O sa spuneti ca nu e mare lucru sa ajungi in echipa nationala, intr-un sport care, din pacate, nu are un numar prea mare de practicanti. O sa va spun ca va inselati. Am vazut zeci, daca nu sute de sportivi care promiteau enorm, dar care s-au pierdut prin padurile din dealurile subcarpatice. Taind lemne in loc sa placheze scotieni, la Cupa Mondiala. La fel cum am vazut si jucatori care au stat cu anii prin loturile reprezentative doar pentru ca au fost, sa zicem, carismatici.
Nimic nu este mai trist in viata decat sa stii ca puteai face mai mult. Dar, din varii motive, nu ai facut. La cativa centimetri de gazon, am trait veritabile drame si nu am acceptat niciodata cuvintele: "Atata s-a putut"! Cu rare exceptii, imposibilul nu exista, precum in reclama aceea perfecta la Adidas. Vazandu-l pe capitanul echipei nationale de fotbal, dupa un meci decisiv de calificare, terminat cu un 0-0 insuficient, spunand "Atata s-a putut!", am realizat inca o data ca principala problema a noastra, a romanilor, sunt barierele pe care ni le punem singuri. In cap. Nu, nu doar atata s-a putut. Atata ati vrut. Asta e altceva.
In primul meci la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda, stejarii nostri au aratat o ambitie fenomenala. Asta i-a pus in dificultate pe scotieni. Ne-au lipsit cateva minute sa intram in istorie. Cu asta suntem obisnuiti. N-am apucat sa vad declaratiile, dar sper ca nimeni sa nu spuna, simplu, ca doar atat s-a putut. Din fata televizorului, cu o racoritoare alaturi, am suferit si am crezut pana in ultima secunda. Pentru ca am vazut determinare. Pentru ca am vazut ca vor. Pentru mine, Romania este castigatoarea meciului cu Scotia. Nu ma intereseaza ce spun altii.
Intr-o carte superba, despre Mondialul de fotbal din 74, regretatul Ioan Chirila spunea amar, dupa o infrangere a echipei Braziliei: "Si ce baieti frumosi erau brazilienii"... Dupa meciul cu Scotia, pe care inca nu inteleg cum si de ce l-am pierdut, il parafrazez pe Nea Vanea si spun: "Si ce baieti frumosi erau stejarii"...
Orice s-ar intampla la aceasta Cupa Mondiala, echipa Romaniei a aratat ca este formata din rugbysti. Nu din prieteni cu rugbystii, cum spun baietii in glumele de cantonament. Acum mai ramane sa aratam ca nu am ajuns la RWC 2011 pentru un singur meci. Mult succes, baieti!
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS