Campeanu.ro» Articole» Stirea zilei» Viata de chirias: conditii proaste, preturi de lux

Un articol excelent din Romania libera!

Chiria unei garsoniere sau a unui apartament de doua camere din Bucuresti este de cel putin 300 de euro, echivalentul salariului unui proaspat absolvent de facultate. Din pacate insa conditiile oferite nu sunt pe masura acestor preturi. In multe case peretii trebuie vopsiti, mobila este din anii ‘70, nu exista dotarile minime unei vieti decente (masina de spalat, aragaz, televizor). Multe apartamente nu sunt nici macar proaspat zugravite, au linoleum in loc de gresie sau covoare murdare. Acestea sunt conditiile intalnite de reporterul "Romaniei libere", care pentru cateva zile a jucat rolul unui tanar proaspat sosit in Bucuresti care isi cauta o locuinta.

Luni dimineata, am luat unul dintre cele mai cunoscute ziare de anunturi imobiliare si am inceput cautarile pentru gasirea unei garsoniere sau a unui apartament de doua camere. Bugetul de tanar aflat la prima slujba in Bucuresti nu imi permitea o investitie mai mare de 500 de euro, asta, in conditiile in care "m-as fi mutat" impreuna cu prietena. Sun la cea mai buna oferta financiara din miile ingramadite in ziar: o garsoniera in Titan pentru 290 de euro pe luna. "Domnule, la un asemenea pret, imobilul s-a dat la prima ora. Sunteti al douazecelea care ma suna", imi spune o voce siderata de la celalalt capat al firului. Ma uit la ceasul care indica ora 11.00. Ziua a inceput cat se poate de prost.

Apartamentul cu acvarii

Prima oprire: Bulevardul Ghencea, unde un agent imobiliar imi promite ca voi vedea o garsoniera "curata si disponibila imediat". Minimal mobilata, cu un pat de tip canapea, cateva dulapuri ascunse in perete, imobilul se afla la etajul opt. De la balcon se vad un cimitir si o baza militara.
"Nu ma grabesc sa o inchiriez. Stau sa analizez omul. Daca nu imi place, ii zic ca nu am actele de la garsoniera la mine si apoi nu il mai sun niciodata. La cate cereri sunt pe piata, daca nu o inchiriez acum, o dau sigur intr-o saptamana", imi spune proprietarul care cere 380 de euro. Privesc holul transformat in bar, o "fita" in materie de amenajari interioare, frigiderul si aragazul care nu sunt de ultima generatie si ii spun ca ma mai gandesc.

La cateva strazi departare, in Drumul Taberei, am gasit un apartament cu doua camere. La intrarea in bloc ma intampina un miros greu, semn ca fie locatarii sunt iubitori de caini, fie au oroare de aer curat. In timp ce privesc cele doua acvarii uriase din sufragerie, proprietarul imi face cu ochiul complice: "le voi lua cu mine". Apartamentul de la etajul 3 este de tip vagon, cu o bucatarie si o sufragerie cam mici. Spun ca apartamentul este confort doi, dar proprietarul ma contrazice. Insist ca 500 de euro pe luna este cam mult. "In banii astia aveti si loc de parcare platit pentru un an de zile. Numarul trei", incearca sa ma convinga proprietarul.

Cand de pe perete iti zambeste fosta proprietara

In Crangasi, considerat un cartier muncitoresc si cu mult trafic, ma astept la preturi mai mici. Agentul imobiliar imi spune ca, daca nu sunt foarte pretentios, are un chilipir. Ma hotarasc urgent ca nu sunt pretentios. Proprietareasa care se apropie de 60 de ani imi spune direct ca apartamentul se inchiriaza cu o singura conditie – sa nu se faca nici o modificare in casa. Apoi, doamna incepe sa ma interogheze de parca as candida pentru o sluba. "De unde esti?", "Din Ardeal." "Va mutati singur?" "Cu prietena." "Sunteti casatoriti?" "Nu, logoditi, dar anul acesta sau la primavara ne luam", raspund mecanic. "Atunci e bine. Mie imi plac oamenii seriosi."

Dupa ce am trecut testul, femeia imi face istoricul apartamentului. Mama ei a murit de cateva saptamani si cel mai important este ca apartamentul sa fie pastrat asa cum a vrut defuncta. Adica drugul de fier orizontal de la usa principala sa nu dispara. Nici pozele vechi din dormitor, din care ne zambeste fosta proprietara alaturi de familie. In dormitor imi arata cu mandrie un pat inalt, trainic, dar nu prea confortabil, si un cufar din lemn. In cealata camera, trei fotolii cu brate din lemn – moda anilor ‘70 – si un cuier… Toate aceste mici "detalii" trebuie sa le pun in balanta cu pretul chiriei – 250 de euro –, considerat mult sub cel al pietei.

La noua vizionare din cartierul Miliatri am fost acceptat numai dupa interventia unei matusi care m-a recomandat drept un cal breaz. Proprietarul, care tocmai s-a mutat la tara, nu era convins sa o inchirieze. "Daca nimeresc niste nebuni care imi fac stricaciuni pe care nu le acopar cu chiria? Oricum la anu’ vreau sa o vand", ma pune in garda. Pretul corect – 400 de euro, desi apartamentul nu are decat un pat, parchet, gresie si faianta in baie.

330 de euro pentru patru pereti goi

Decid sa ma mut intr-un cartier considerat de periferie, devenit celebru prin baietii de cartier care il canta pe ritmuri de hip-hop. Pe soseaua Pantelimon, in al doilea rand de blocuri, usile de lemn ale lifturilor au fost inlocuite cu unele de metal. "Pe vremuri se fura. Acum tiganii au vandut si s-au mutat din bloc. E liniste", ma lamureste proprietarul. Garsoniera pare de confort II. Pe masa din bucatarie, o fata de masa din plastic, iar deasupra un bufet de lemn. Linoleumul din hol a fost acoperit cu un covor, iar patul este ascuns de o cuvertura rosie cu ciucuri. "Daca stai mai multa vreme, pot face o reducere", spune proprietarul. Chiria? 300 de euro, echivalentul salariului mediu brut din Romania.

Nu foarte departe, la Diham, 250 de euro pe luna pentru un apartament de doua camere pare o suma rezonabila. In cazul in care proprietarul ar fi de acord sa isi stranga toata mobila veche de trei decenii, masa care ocupa o treime din sufragerie si cele sase scaune inalte cu jilt de lemn. Omul imi spune insa ca nu are unde-si duce calabalacul si nu il intereseaza ca ma mut doar cu prietena, si nu cu toata familia.
Prin aceeasi zona, pe strada Socului, am gasit o garsoniera confort I in care proprietarul m-a invitat sa vin cu propria masina de spalat, frigider, termopane si televizor. Pentru ca el nu are nimic din toate astea. "In compensatie" imi cere insa 330 de euro pe luna.

Am vrut sa vad cum arata o garsoniera de 320 de euro nemobilata in Muncii. si nu am avut nici o surpriza – nu avea nimic in afara de patru pereti, prize, becuri fara candelabru, iar in bucatarie, faianta.

Dupa vizionarea a aproape 15 locatii, descurajat de preturile mari si de conditiile modeste oferite de imobilele din Bucuresti, mi-am zis ca mi-as putea largi aria de cautare, eventual in provincie, la tara.

"Chilipir" cu apa curgand prin pereti

Statutul de chirias nu este privit cu ochi buni de asociatiile de proprietari. De multe ori, administratorii le fac "intrusilor" viata un calvar. Andreea, care a inchiriat trei camere la demisol pe Calea Mosilor, a cunoscut toate inconvenientele statutului de chirias.

"Cand m-am mutat in noiembrie nu-mi curgea decat apa calda. Geamurile nu se inchideau etans si am platit un tamplar. Am mai cumparat vreo cinci jaluzele. Apoi, undeva la etajul superior al blocului s-a spart o teava si apa a inceput sa imi curga prin pereti. Mi s-au inundat doua camere. Poate si pentru ca proprietarii nu sunt din oras. Cand am semnalat problema, asociatia de locatari m-a trimis la plimbare. Membrii comitetului au decis, dupa cateva luni, sa faca o comisie care sa ancheteze daca e adevarat ce zic eu." Tanara sta si astazi intr-o singura camera, unde sunt inghesuite o saltea pe care doarme, doua scaune si un raft de carti. Restul lucrurilor le-a lasat la prieteni. Atrasa de pretul bun – 250 de euro – a trecut peste faptul ca demisolul nu avea masina de spalat, pat, covoare, aragaz. "Am vrut sa stau in centru si am sperat mereu ca lucrurile se vor rezolva. Poate pentru asta platesc acum", spune Andreea.

Casa in Bucuresti, cu toaleta in fundul curtii

Desi pare greu de crezut, cu aceiasi bani platiti pentru inchirierea unei garsoniere poti sta si la casa. Dar cu ce sacrificii…
Am vazut o casa in cartierul Colentina, cu acoperis de tabla si netencuita pe una dintre parti, cu patru camere curate si o gradina nu foarte ingrijita de 15 metri. Pretul – 300 de euro pe luna. Sensul acestui chilipir l-am inteles atunci cand am vrut sa merg la toaleta, care era o incapere din scanduri aflata in fundul curtii. Apa nu curgea decat la cismeaua din gradina.