Ziua in care stejarii pot inflori
12-Sep-2007 by Florin Campeanu
Regretele zilei de ieri si grijile zilei de maine ne fura bucuria celei de azi.
Cand istoria iti da intalnire tot ce trebuie sa faci este sa-ti iei tricoul si ghetele de joc si sa o iei linistit spre stadion. Ai alaturi de tine 29 de colegi si o groaza de chipuri cunoscute: doctorul, ofiterul de presa, managerul, presedintele federatiei. Ar trebui sa te simti mai puternic. De fapt, esti mai puternic! Cand faci parte dintr-o echipa, nimic nu ti se poate intampla. Daca te uiti in ochii celui de langa tine si vezi determinare, e clar ca in lupta care se va da peste cateva ore nu vor exista invinsi si invingatori. Vor fi doar invingatori!
De cateva zile a inceput Rugby World cup 2007!. Oarecum ratacit printre “genialul Mutu” sau “oracolul Mitica Dragomir”, turneul final al competitiei supreme a sportului cu balonul oval a adunat la start 20 de echipe. Printre ele si echipa Romaniei, trimisa de algoritmul IRB intr-o grupa cu Noua Zeelanda, Scotia, Italia si Portugalia. Sanse putine, spun “cunoscatorii” ascunsi pe anumite forumuri, incapabili sa-si asume declaratiile si altfel decat intr-un cerc restrans de “prieteni”. Sanse suficiente insa pentru ca Romania sa fie marea surpriza a acestei Cupe Mondiale.
Poate veţi spune ca nu am dormit suficient azi-noapte, ca am gresit vitaminele de dimineata (sau le-am combinat cu cine stie ce alte medicamente, cu rezultate catastrofale pentru gandirea mea). Ei bine, imi asum acest risc. Imi asum riscul de a fi considerat necunoscator, un suporter uitat la capatul peluzei, care nu distinge bine jucatorii pe teren, care nu face diferenta intre un eseu si un dropgol. Da! Cred cu tarie intr-o victorie a Romaniei in meciul de azi. E adevarat, intalnim Italia, echipa care a obtinut in acest an doua victorii in Turneul celor 6 Natiuni, dar totul este posibil atata vreme cat privim doar catre inaltimi.
Paulo Coelho: “Atunci cand 10 pasi te despart de victorie, daca faci doar 9 ai pierdut...“ In razboiul de azi, Socol si baietii lui, de fapt ai nostri, trebuie sa faca 11 pasi. Este foarte posibil ca Romania sa nu mai aiba curand sansa a doua victorii la Cupa Mondiala. De aceea in arena trebuie sa fie 15 gladiatori gata sa se sacrifice in lupta cu leul italian. Sau tigru, sau puma, sau ce-o fi el sau ea… Nimic nu este mai trist in viata decat sa constientizezi ca puteai mai mult, dar n-ai facut. Au simtit-o toate generatiile care au reprezentat Romania la toate editiile Cupei Mondiale. Am simtit-o pe propria piele in 2003, in Australia, dupa meciul cu Argentina. Daca arbitrul a fluierat minutul 80 si tu inca nu ai spus tot ce aveai de spus, atunci cu greu te vei uita acasa sau la hotel in oglinda. Vei vedea un om demn de mila, un om care a avut sansa sa dea peste cap pronosticurile, sa arunce in aer bursa pariurilor, dar care, din diverse motive, nu a facut-o…
Plutarh: “Curajul este inceputul biruintei”. Lipsita de cativa oameni de baza, selectionata “frunzei de stejar“ isi incepe peste doar cateva ore drumul catre… viitoarea Cupa Mondiala. Piesa pusa in scena de rugbyul romanesc este in (cel putin) doua acte: 2007 si 2011. Datoria baietilor ce vor intra diseara pe teren este sa nu distruga bruma de speranta a copiilor care, azi, inca isi mai rup tricourile si genunchii pe cine stie ce teren lipsit de iarba, intr-un campionat de juniori care, cu siguranta, ar fi meritat mai multe echipe. Sunt multe de spus, acuzatii si argumente. Dar inainte de orice, sa ne bucuram de aceasta Cupa Mondiala! Sa ne unim cu totii, nu neaparat intr-o spirala, ci intr-o gramada in care sa impingem pana in terenul de tinta. Iulian Dumitras, Catalin Fercu, Csaba Gal, Romeo Gontineac, Gabriel Brezoianu, Ionut Dimofte, Lucian Sirbu, Ovidiu Tonita, Alexandru Manta, Florin Corodeanu, Cristian Petre, Sorin Socol, Bogdan Balan, Marius Tincu, Petrisor Toderasc, Razvan Mavrodin, Cezar Popescu, Cosmin Ratiu, Alexandru Tudori, Valentin Calafeteanu, Ionut Tofan si Dan Vlad pot astazi sa rescrie istoria recenta a rugbyului romanesc. Nu le va ridica nimeni, probabil, vreo statuie. Vor ramane pe un perete al federatiei sau intr-un muzeu al rugbyului, intr-o fotografie a bucuriei, cu un text: “Acesti baieti au invins Italia la RWC2007”. Simplu, fara floricele, fara metafore, fara comparatii, asa cum sunt toate lucrurile in aceasta viata.
E dreptul meu sa cred, e dreptul nostru sa avem incredere. Sa indraznim sa speram mai mult. Sa acceptam ca inca suntem in noroi, dar sa ne indreptam privirea semet catre stele. Argentina a facut-o, Samoa a facut-o, SUA au facut-o, Namibia a facut-o, chiar si Georgia a crezut in sansa sa.
Peste cateva ore, ne vom aseza in tribuna sau in fata televizorului, ne vom inchina si vom fi unul cu cei 22 de oameni din teren. Victoria va fi a lor, alaturi de stafful tehnic, in frunte cu Robert Antonin si Daniel Santamans. Infrangerea va fi insa a noastra, a tuturor. Si ea nu va veni decat dintr-o atitudine de actor principal resemnat in Miorita sau din lipsa de decizie pe care, ca popor, o afisam de atatia ani. Rugbyul romanesc are sansa in aceasta seara sa demonstreze ca este altfel. Ca are o mentalitate de invingator. Stejarii trebuie sa ramana in picioare si sa triumfe in aerul sarat si cosmopolit al Marsiliei.
Astazi este ziua in care stejarii pot inflori. Hai ROMANIA!
P.S. Meciul Romania-Italia de la Rugby World Cup 2007 se va disputa la Marsilia, pe stadionul Velodrome, de la ora 21.00, in transmisiune directa pe TVR2.
P.P.S. Cuvintele sunt efemere, asa ca pronosticul meu pentru intalnirea de diseara este: victorie la limita Romania, cu eseu in ultimele 5 minute.