Campeanu.ro» Articole» Invitati» Sufletul romanului arde multe calorii

Echilibru, "calea de mijloc", jumatatea distantei dintre alb si negru, dintre patima si relaxare, dintre fuga si balansandu-te-ntr-un hamac…

In urma cu doi sau trei ani, dintr-o pura intamplare, tot gesticuland frenetic in cautarea unei emisiuni care sa merite un efort vizual mai lung de trei minute, am dat peste un interviu luat ambasadorului Braziliei la Bucuresti, domnul Jeronimo MOSCARDO de SOUZA. Nu voi uita niciodata cele aproximativ douazeci de minute care mi-au prilejuit o lectie perfecta de umanism, civilizatie si reflectie pe marginea destinului unei natiuni. Omul acela vorbea despre Romania, despre Europa si despre ceea ce ne defineste si singularizeaza in aceasta lume din ce in ce mai mare si mai putin parcelabila dupa criterii reale. Spunea el, "Dumneavoastra, romanii, sunteti un popor aparte, care nu trebuie sa se desensibilizeze pe masura integrarii in Uniunea Europeana. Natura meseriei mele mi-a permis sa calatoresc foarte mult in Europa si ceea ce pot sa va spun fara nici un dubiu este ca ceea ce va particularizeaza evident sunt doua lucruri esentiale:

Unu: sufletul vostru arde mai multe calorii! Va faceti cu usurinta prieteni si relatiile cu acestia ocupa un loc esential in viata voastra. Va place foarte mult sa comunicati si nu o faceti doar din complezenta, pentru a va atinge un anumit scop. Daca in cele mai multe zone ale Europei relatiile interumane sunt considerate mai degraba necesare decat placute si naturale, la voi, faptul, de pilda, de a iesi cu prietenii "la un gratar", de a va intalni si a sporovai pe fel de fel de teme, este aproape o religie. Va place enorm sa discutati, sa comentati, sa faceti schimb de informatie, sentimente si idei.

Doi: chiar si la necaz, aveti acel ceva pe care nu l-as putea traduce decat prin "Bucuria Vietii"! Va place sa mancati, sa beti, sa radeti, sa spuneti bancuri, sa va destindeti, sa faceti focul pe plaja (chiar daca legile o interzic). Sunteti, inca, liberi. Chiar daca, se spune, este daunator pentru sanatatea lor, femeile au libertatea de a alege daca fac sau nu "topless". Chiar daca este cu siguranta periculos, aveti inca statiuni pe litoral unde puteti face o minunata baie sub clar de luna. Chiar daca, intr-adevar, civilizat este sa respecti dreptul altuia la liniste, aveti inca suficient de multe plaje unde seara si noaptea se canta si se danseaza. Dupa ora opt-noua, la apusul soarelui, nu va bagati chiar toti in barlog, pentru "a va odihni in vederea urmatoarei zile de munca". Chiar daca, poate pe buna dreptate, se spune despre unii dintre voi ca sunt destul de lenesi, trebuie sa tinem cont intotdeauna si de faptul ca munca nu e in nici un caz singurul lucru important de-a lungul unei vieti de om. "A trai pentru a munci", pentru "a-ti indeplini datoria", cum gandesc ca este corect popoarele de sorginte germanica, nu constituie pentru voi singurul impuls etic demn de luat in seama. Pentru voi, a te distra, a rade, a te bucura pur si simplu de viata reprezinta in egala masura "imperative categorice". Aveti mult de muncit, multe de facut pentru a avansa catre top 10-ul european, insa ce mi-as dori foarte mult ar fi sa nu o faceti uitand de valorile superioare ale vietii, toate legate de suflet: familia, prietenii, entuziasmul si bucuria nespusa de a fi! Lucrati cat puteti de mult, insa nu va neglijati sufletul si spiritul, asa cum se intampla la momentul actual in Europa de Vest. Nu va lasati secati de seva vie ce va strabate venele. Nu cedati in fata principalei trasaturi negative a civilizatiei vestice - pierderea sensibilitatii si a contactului cu ceilalti si cu sine, cvasi-robotizarea uniformizatoare. Deveniti din ce in ce mai civilizati, dar pastrati-va si acel colt de natura salbatica pe care l-am simtit in voi din primele zile petrecute in minunata voastra tara!".

…Evident, formularile nu au fost, mot-a-mot, acestea. Tot ceea ce am facut a fost insa sa imbrac in cuvinte proprii niste idei care, cu toate ca ma viziteaza si pe mine foarte des, au iesit din mintea si din sufletul unui om nascut atat de departe de Romania, dar care ne-a inteles atat de bine, care ne-a presimtit atat de clar adancurile. Poate mai bine decat ni le presimtim noi insine... Noi, cei care inca ne temem de inalturile care ne surad luminate de un soare cald si familiar. Noi, cei care inca inaintam prin desisuri cu capul plecat. Noi, cei care, inca, ne temem de propriul nostru destin…

Va multumesc pentru timpul rapit si, cine stie, poate imi veti mai permite si alta-data sa va fur din clipe. Buna sa va fie saptamana. Plin buzunarul… Plina mintea de idei… Si plin sufletul de entuziasm!