La cules de pastai fiscale, fiscalitate, contribuabili

La cules de pastai fiscale

27-Sep-2010 by Florin Campeanu

Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» La cules de pastai fiscale

Tags: La cules de pastai fiscale, fiscalitate, contribuabili

In urma cu cateva zile, la Seminarul National de Fiscalitate si Contabilitate organizat de Rentrop&Straton, o doamna Director Economic la o firma din Braila m-a intrebat cum cred ca mai arata fiscalitatea. Mai mult ca sigur, doamna citise un editorial mai vechi de-al meu, in care am spus ca fiscalitatea este o salata. I-am raspuns, instantaneu: "Cred ca fiscalitatea e ca o pastaie!". A zambit. Si, apoi, m-a intrebat de ce. Buna intrebare.

Frumusetea pastaii este ca niciodata nu sti peste ce dai inauntru. Daca boabele sunt coapte sau nu. Daca sunt proaspete sau stricate. Daca sunt 4 sau 10. Daca sunt comestibile sau nu. Iar fiscalitatea noastra este la fel. Cand dai la o parte cele doua teci (numite, stiintific, valve), descoperi semintele (boabe) care sunt dicotiledonate. Adica, pentru a parea savant in fata dumneavoastra, are doua cotiledoane. Cotiledoanele sunt contribuabilii. Pentru ca, la fel precum cotiledoanele, contribuabilii sunt frunzulita cu rezerve nutritive a embrionului plantei. Fara contribuabili, planta moare. Fara contribuabili, statul moare.

De cand cu modificarile legislative trase de Guvern la foc automat, pastaile sunt tot mai mici, mai uscate. La fel si contribuabilii. In loc sa asigure un mediu propice dezvoltarii, o tulpina solida, Guvernul suge si ultima rezerva de seva, in incercarea disperata de a asigura supravietuirea. Rezultatul este trist. Atat planta, adica tara, cat si pastaile, care contin contribuabilii, se usuca. Din pacate, pastaile nu pot lua atitudine. Ele stau prinse de tulpina si asteapta. In interior, contribuabilii sufera si asteapta vremuri mai bune. Asteapta apa si soare. Mult soare. Insa cerul economiei e innorat. Iar semnalele nu sunt deloc incurajatoare.

Plecati la cules de pastai fiscale, oamenii din Ministerul Finantelor Publice ar trebui sa stie ca, daca nu semeni si nu uzi, pastaile sunt tot mai putine. La fel si boabele. In ceea ce ne priveste, cred ca ar trebui sa coboram din planta si sa renuntam la pasivitatea cu care privim ceea ce se intampla de 2.000 de ani. Nu indemn la anarhie, Doamne-fereste. Ci la actiune. In loc sa reactionam, propun sa actionam. Sa nu ne mai plangem si sa luam totul asa cum vine. Firesc. Pentru ca, intotdeauna, culegatorii sunt mai atenti cu plantele care se culeg mai greu.

Posted in Articole, E-@ltfel Romania | Print |