Despre Acasa, ziua de marti si ... Dagonet

22-Sep-2010 by *** (invitat special pe blog)

Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Despre Acasa, ziua de marti si ... Dagonet

Tags: Despre Acasa, ziua de marti si ... Dagonet

"Pamant al ursului, pamant al vulturului,
Pamant care ne-a nascut si binecuvantat,
Pamant care ne-a vrut intotdeauna inapoi
Vom merge Acasa, peste munti... "

Dupa plimbarea printre stele, revin pe pamant...
Poemul nu este romanesc. Versurile apartin unui cantec al lui Caitlin Matthews, scriitoare si compozitoare de origine britanica. Acest "Cantec al exilului" face parte din coloana sonora a filmului "Regele Arthur" (2004).

Pamantul este la fel, peste tot. Acasa e locul unde ti-e inima. Exista o expresie veche, romaneasca: "plecat de acasa", care inseamna "nebun, cu mintile ratacite". Ea transmite faptul ca omul este considerat pierdut, daca nu are un astfel de loc.

Temele sunt aceleasi si multi scriu despre ele. Conteaza interpretarea fiecaruia si, in primul rand, faptul ca ne aducem aminte de lucrurile simple pe care le uitam, intrati intr-o alta "realitate".

Pentru ca e marti, zi asociata cu planeta Marte, cu actiunea si, dupa unii, cu razboiul, m-am oprit la o scena din filmul mai sus amintit:
Lucius Artorius Castus, un comandant roman, cunoscut si ca "Regele Arthur", infrunta armata saxona, pe un lac inghetat, impreuna cu Guinevere si sase cavaleri.
(Da, sunt depasiti numeric. Da, conditiile luptei sunt nefavorabile pentru ei. Da, au un curaj nebun.)
Dagonet, unul dintre cei sase, face un lucru neasteptat. Iese in fata saxonilor si incepe sa sparga gheata. Este strapuns de cateva sageti, dar continua, pana reuseste sa transforme lacul intr-o masa mobila. Ai lui il "acopera" cat pot de mult si il readuc printre ei, ucis insa. Saxonii se retrag, dupa ce multi pier, inghititi de apa.

Dagonet nu este personajul principal. Nu este nici macar "mana dreapta" a lui Arthur, locul fiind ocupat de Lancelot. Nu pare a stapani nicio "arta a razboiului".
Dagonet este un "urs" taciturn, hotarat, cu suflet mare, care are un moment de glorie. Un om obisnuit, care straluceste datorita curajului. Mi-a fost destul.

Se spune ca luptele sunt o conditie a progresului. De multe ori, sunt. Mai ales cele pe care le porti cu tine.
Privesc aceasta scena, uneori, si-mi aduc aminte ca trebuie sa mi le port, cum pot mai bine. Imi place. Pentru actiune, ideal, incredere, pentru spiritul de infratire care-si face aparitia intre oameni, atunci cand sunt "la greu".
Pentru ca Bors striga:
"Dagonet, stay with me... Dagonet, stay with me!".

Carmen Iordan

Posted in Articole, E-@ltfel Romania | Print |