Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Danut si pestera

De curand am fost la Valea cu Struti. O pensiune gen cabana, dar cu servicii de hotel de 5 stele. Am ramas impresionat de locatie: comuna Sirnea, la vreo 4 kilometri din Fundata, de pe drumul ce duce la Bran. Un loc intre Bucegi si Piatra Craiului, un loc unde nu se intampla nimic. Un complex turistic, cum este numit frumos in pliantele de prezentare si pe site ( www.valea-cu-struti.ro ) unde am lasat cele mai mari bacsisuri din viata mea. Si unde am mancat cea mai buna ciorba de fasole cu afumatura. Desi si ciorba de vacuta cu puiul la ceaun se bat tot pentru prima pozitie a topului culinar.

Oameni zambitori, chelneri de un bun-simt dezarmant, caldura, apa calda, o sala de petrecere a timpului liber in care biliardul si darts-ul mai ca nu te lasau sa iesi sa te bucuri de soare si aer curat. Piscina in curte (inghetata bocna) si un iaz in care vara se pescuieste. Privelistea e magnifica, iar zona rivalizeaza cu Austria. Preturile sunt decente.

e-altfel Romania nu face reclama, ci semnaleaza cand ceva este facut bine in aceasta tara. La Valea cu Struti m-am simtit altfel si nu mi-a parut deloc rau pentru banii dati. Am petrecut un week-end linistit, asa cum vreau sa-mi fie toate week-end-urile de acum inainte.

Spectaculos a fost insa la intoarcere. Am facut un mic ocol si am ajuns la Pestera Dambovicioarei, din Parcul National Piatra Craiului. Nu mai trecusem pe acolo si am ramas cu gura cascata in fata unor imagini de vis. Am platit intrarea in pestera (5 RON) si nu am inteles de ce vanzatorul de bilete ne-a spus, relativ complice: “Prezentati biletul la intrare.”

La intrarea in pestera, un copil ne cere biletele. Cu o voce foarte ferma ne anunta ca este… ghidul nostru. Am aflat ca il cheama Danut si are 10 ani. Stia despre pestera mai mult decat stiu eu despre toate pesterile din tara. C-o fi invatat mecanic de la ghizii de pe vremuri, c-o fi citit, chiar nu conteaza. Conteaza ca am fost atent mai mult la Danut decat la pestera. Care pestera nu e magnifica, dar este o ocazie sa vezi unde se ascundea haiducul Fulga si unde fugeau romanii din fata turcilor.

Danut, ghidul de 10 ani, nu este singurul copil de la Pestera Dambovicioarei. Erau cel putin 5-6. Nu stiu daca e legal ca un copil sa munceasca intr-o pestera, dar stiu cert ca este un mijloc prin care el si familia lui o duc mai bine. Si nu e munca, e mai mult joaca. Tratata cu seriozitate, totusi, pentru ca Danut al nostru avea o lanterna de mare putere cu care ne arata diferite locuri intunecate ale grotei (are cam 100 de metri, deci nu prea e pestera).

Copiii de la Pestera Dambovicioarei nu stau cu mana intinsa in fata pesterii. Muncesc si, la final, spun smechereste: “Aici pestera se sfarseste si, daca vreti, ghidul se plateste!”. I-am dat bani lui Danut cu cea mai mare placere, convins ca este un model benefic pentru aceasta tara.

Pe drumul spre Bucuresti am oprit in apropiere de Targoviste, intr-o zona mirifica, sa ne odihnim si sa bem un pahar de apa minerala. Nu am oprit bine motorul si ne-am trezit cu 5 copii din zona, care ne-au pus celebra placa: “Dati-ne si noua…”. Am facut greseala sa le dam 5 lei. In 10 minute s-a aglomerat zona, iar in alte 5 minute au aparut, intamplator, desigur, niste tineri destul de dubiosi. Am plecat in tromba. Romania are doua fete. Depinde cum o privesti si cum vrei sa o intelegi!