Despre fiscalitate. Cu rautate.
11-Mar-2010 by Florin Campeanu
Tags: Despre fiscalitate. Cu rautate; manele, taxe si impozite, Nicolae Guta
Lumea e invidioasa, hai lasa, lasa, lasa,
Ca mie nu-mi pasa, mie nu-mi pasa,
Hai lasa ca steaua mea e tot norocoasa,
Eu am buzunarul full, mereu full, mereu full,
Toate fetele mereu imi spun ca-s sunt baiat bun,
Daca vreau, prin fata mea unu nu trece
Cu mine si-au gasit nasul, nu le merge"
Nu va speriati. Nu m-am apucat de scris manele. De fapt, nu inca, pentru ca nimic nu mi se mai pare imposibil in aceasta tara...
Versurile de mai sus ii apartin lui Nicolae Guta, cunoscut in showbiz drept "Regele manelelor". Citeam in Jurnalul national - proiectul "Miscarea de Rezistenta" este superb! - ca Nicolae Guta se considera a fi un Hagi al manelelor. Fabulos.
In acelasi articol in care ni se povesteste cum a ajuns de la tarnacop la trei vile, doua apartamente, masina cu sofer si bani de mor dusmanii, Nicolae Guta raspunde foarte plastic la o intrebare despre plata taxelor si impozitelor. Ca un bun cetatean, Guta vrea sa le plateasca: " Sa fim impozitati, dar nu cu rautate!".
Il respect pe domnul Guta la fel cum ii respect pe Adi Minune, Florin Salam, Florin Peste, Vasile Mondialu si Gabriel Universalu. Acum, sincer sa fiu, trebuie sa recunosc: cel mai meserias dintre toti mi se pare a fi Dan Bursuc. Inca nu mi-a trecut supararea cauzata de scoaterea din grila Antenei 1 a emisiunii " Talente fara numar cu Dan Bursuc"...
Ii respect pe cantaretii de manele pentru ca au reusit sa intre pe o nisa pe care, repede, au largit-o la nevoie universala. De la " Habibi" (sper ca am scris bine) si " Claudia, Claudia" a celor de la Generic, s-a ajuns la melodii grele gen: "As da zile de la mine", "Intoarce-te in viata mea", "De ce ma minti?". Iar lumea asculta. In masini, in metrou, la petreceri. Peste tot. Copiii nostri afla ca nu e nevoie neaparat sa mai mergi la scoala daca esti jmecher. Ceea ce, din pacate in aceasta tara, este perfect adevarat.
Citind ce spune domnul Guta despre impozite, mi s-a redeschis o rana veche legata de fiscalitate. Care, de fapt, nu s-a cicatrizat niciodata...
Venim cu bani de acasa ca se ne platim impozitele pe afacerile noastre mai mari sau mai mici. Cautam facilitati legale prin care sa platim statului cat mai putin, ca sa putem supravietui mai ales in aceste momente grele, de criza. Organizam seminarii cu specialisti din ministere, din firme mari de consultanta. Cu directori economici de la companii care asigura procente bune din PIB-ul acestei tari. Iar in vreme ce noi - era sa zic noi, prostii, dar nu zic - platim milioane impozite la stat, altii intorc euroii cu lopata, sa moara dusmanii.
Domnule Guta, cu regret va spun ca impozitarea nu se poate face cu blandete. Mai ales in Romania, o tara secatuita de prea multi bugetari, prea multe ajutoare de stat acordate dupa reguli de neinteles, prea multe datorii istorice sterse ale firmelor privatizate...
In Romania, impozitarea se face cu rautate. Colectarea nu se face insa cu aceeasi rautate, si aici e, de fapt, problema... Noi platim, altii nu. Cum ar spune un cantaret de manele: " Sus cu jmecherimea / Jos cu fraierimea!".
Analizand, ca pe vremuri in liceu, versurile mnanelelor prezentate mai sus, trag o concluzie trista. Doamnelor si domnilor, dragi cititori, sunt un fraier. Nu am bani sa-i intorc cu lopata, nici Mertan tunat, nu vreau nici sa moara dujmanii (nu-mi fac din asta un scop in viata - vreau, mai curand, sa-mi traiasca prietenii).
Sunt un fraier. Platesc la timp toate taxele si impozitele. In plus, ii mai sfatuiesc si pe altii sa faca la fel. De ce? Pentru ca sunt convins ca un stat adevarat are la baza contribuabili corecti.
Sunt un fraier. De aceea scriu despre fiscalitate cu rautate. Maestre, baga una de dor si jale ca m-am enervat!
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS