Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Viata si pensii private

Sunt un mare fan al pensiilor private si am asteptat cu interes sosirea acestora din tarile... calde. Prezentari peste prezentari, argumente si contra-argumente, dar, cel mai interesant, telefoane de la oameni despre a caror soarta nu mai stiam nimic.

" Buna, Florin! Sunt Ioana, colega de facultate, de la Jurnalistica. Ce mai faci? Stii, eu lucrez pentru [companie de pensii private] si vroiam sa vad cum o mai duci." Sau: " Salut, Florin! Sunt Nelu, varul tau de-al treilea. Ma gandeam sa bem si noi o bere, ca nu ne-am mai vazut de mult. Acuma sunt la [companie de pensii private]". Acest " nu ne-am mai vazut de mult" inseamna, in anumite cazuri, chiar 10-12 ani. Frumos este ca telefoanele suna si dupa ora 22.00, asa ca s-a dus cu viata privata, dar, cel putin, ma consolez cu pensiile private.

Va dati seama ce lupta e pe piata? Ati vazut reclamele TV, cele stradale sau ziarele, revistele? Este un razboi in toata regula, in care s-au aruncat pe scena resurse dintre cele mai grele, de la vedete consacrate pana la veritabile minuni ale creativitatii IT. Sunt 17 companii de pensii private, dar, dupa 2-3 ani, specialistii spun ca vor mai ramane doar 6-7.

Mai aveti timp sa va decideti cui va veti incredinta viitorul de dupa munca. Sincer, imi doresc sa ajung la 60 de ani, sa pot iesi la pensie, sa primesc o pensie de la stat si una de la [companie de pensii private], sa-mi iau sotia si sa vizitam lumea. Sa mergem la Paris, la Tokyo, la Montreal, la Capetown. Sa facem o croaziera de o luna in Caraibe pe care sa dam mai putin de o pensie, iar cu cealalta sa ne facem abonament la clubul de salsa de pe vas. Visez, nu-i asa? Este foarte posibil, mai ales ca traversez o perioada foarte instabila din punct de vedere emotional. Nu devii tata in fiecare zi:)

Lansarea in forta a pensiilor private e un semn bun pentru Romania. Un semn de normalitate. Un semn ca lucrurile incep, incet-incet, sa intre pe fagasul normal. Pe care fagas vom gasi si autostrazi mai multe, salarii mai mari pentru profesori sau conditii decente pentru doctorii rezidenti.

M-am transformat dintr-un optimist incurabil intr-un optimist rezervat. Raman insa un optimist si spun cui vrea sa ma asculte ca in aceasta tara, cum se spune pe la mine pe la tara, este o paine de mancat! Avem un viitor superb, ramane doar sa supravietuim cu brio prezentului!

Si inca un semn de normalitate: http://www.campeanu.ro/a/Articole/Stirea_zilei/82/Noua_arma_a_Politiei_Rutiere.html

Nu uitati ca Romania este (si) altfel!