Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Viata in greva

Tags: bypass, operatie, Harvard Women's Health Watch, Romania

---

Exact cand scriu aceste randuri, o colega de serviciu, o buna prietena, copywriter se afla pe masa de operatie a spitalului din Constanta. Triplu bypass coronarian. Mai simplu spus, operatie pe inima. Are o familie frumoasa, un sot genial si un baiat care vrea sa devina arhitect. Prietena mea este o invingatoare, asa ca nu-mi fac griji in privinta ei. Va trece cu bine peste interventie si pana la sfarsitul lunii o voi vedea in birou, luptandu-se cu un headline pentru Harvard Women's Health Watch. O revista pentru sanatatea femeilor... Oarecum ironic, nu?

M-am lamurit de ceva vreme ca a trai in Romania este sport extrem. N-am emigrat la timp, asa ca am ramas aici sa schimb ceva. Cred in aceasta tara, cred in Romania altfel, cred in Romania pozitiva, dar am momente cand simt ca explodez. Acum traiesc unul din acele momente.

Normal, pentru o tara semi-bananiera, daca vrei sa te operezi trebuie sa vii cu sangele de acasa... Da, ati citit bine! Cand planifici interventia chirurgicala, doctorul iti spune: ai nevoie de 2,7 litri de sange. E criza (si de sange), asa ca trebuie sa faci singur rost. Cum suntem 120 de angajati in Rentrop&Straton, misiunea colegei mele parea simpla. Si chiar a fost, pana la un punct.

Un e-mail intern superb trimis de Gabi, de la HR, si un raspuns pe masura: peste 20 de colegi se duc sa doneze sange. Sange pentru viata... Fac parte din lista, dar aflu ca nu ai voie sa donezi daca ai suferit o operatie in ultimele 6 luni. Colegii pleaca spre Institutul National de Hematologie (sper ca asa se scrie), ieri, in zi de... greva. "Tocmai AZI v-ati gasit sa veniti???". Aceasta a fost prima reactie a celor de la Institut. Apoi: "Cum ducem noi sangele la Constanta? Vai, cate probleme ne faceti!!!"

Cui sa-i explici ca o prietena are nevoie de sange peste cateva ore, ca doctorul ti-a spus ca e suficient sa mentionezi numele sau si spitalul, iar sangele va ajunge la destinatie? Te certi cu asistenta, realizezi ca e mai profitabil (ce cuvant urat cand e vorba de viata) sa-i dai dreptate. Ii explici ca, decat sa te certi inca 45 de minute, mai bine scoate (naibii) seringile si recolteaza sangele de care e atata nevoie. Parlamentari, reactii de genul: avem si noi dreptul la greva, trebuie sa ne intelegeti! Nu va intelegem. Sangele pleaca la Constanta (la figurat spus, pentru ca se face un transfer: cineva din Constanta foloseste sangele din Bucuresti, bucuresteanul ia din sangele de la Constanta). Ireal. Trist. Ingrozitor. Traumatizant. Daca ii spui unui neamt aceasta poveste, iti va recomanda sa te duci, urgent, la Psihiatrie...

N-am facut greva niciodata. Normal, din moment ce nu am lucrat decat in mediul privat. Cu cateva exceptii, la patron nu faci greve. Faci cand lucrezi la stat. Dreptul la greva este un drept castigat de muncitorii care au murit cerand un tratament mai bun. Bugetarii au tot dreptul sa ceara un astfel de tratament. Dar ceva imi spune ca, totusi, munca la stat nu nici pe departe similara cu munca in minele de carbuni din Tara Galilor anilor 1800...

Pot intelege orice. Dar nu pot intelege ca, din cauza grevei, uitam sa fim oameni. OK, e greva. Nu-mi eliberezi certificatul fiscal de care am nevoie sa particip la o licitatie. Pierd bani grei din aceasta cauza, dar respect greva. Insa nu vreau sa-mi pierd viata pentru greva. Nu. Asta nu. Si nu vreau ca nimeni din aceasta lume sa sufere, la propriu, pentru ca anumiti oameni sunt nemultumiti de legea salarizarii.

E greva. Spui acest lucru, dupa care te apuci sa recoltezi sange. Il trimiti unde trebuie, le multumesti donatorilor si zambesti la final. Si stiti ce se intampla? Greva are si mai multa legitimitate. Greva reprezinta dreptul la viata pentru cei care o fac. La o viata mai buna. In nici un caz nu trebuie sa fie refuzul sansei de a fi salvat pentru un bolnav.

De fapt, in viata conteaza doar de ce parte a baricadei te gasesti. Doamna de la Institut, daca o prietena de-a ei sau o ruda ar fi avut nevoie de sange, uita instant de greva... Pentru toti cei ce fac greva si lasa oamenii sa sufere prin spitale, scurtandu-le zilele, o urare gen Istodor, din Academia Catavencu: muriti!