Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Canada, pamant romanesc!

Cand un roman tanar (sub 35 de ani) decide sa plece in Canada, ma apuca o tristete iremediabila, ca in rapsodiile lui Toparceanu. Daca e trecut de 35-40 de ani, accept parca mai usor, nu stiu de ce. Poate pentru ca realizez ca omul respectiv a facut tot ce tine de el, dar, din pacate, a constatat ca aici nu are prea multe sanse. Si nu-l poti condamna.

O colega de birou pleaca in Canada pentru 6 luni. Asa spune ea, dar noi stim ca, de fapt, nu se va mai intoarce decat in concedii. Fratele ei locuieste acolo de multa vreme, are o situatie stabila si i-a facut o oferta interesanta. Oferta de... a descoperi lumea. Colega mea, Simona, nu a implinit inca 25 de ani si, daca primiti plicuri, telefoane sau e-mail-uri de la Rentrop&Straton, este una din "vinovate". Da, Simona este copywriter. Si inca unul bun. Incepand de luni va fi un copywriter roman bun, plecat in Canada.

De ce pleaca Simona in Canada, la Vancouver? Pentru ca, daca dati o cautare pe Google dupa imagini cu Vancouver, veti descoperi ca, in nici un caz, nu seamana cu Bucurestiul. Pentru ca in Vancouver sunt autostrazi mai multe si mai frumoase, spitale mai curate si oameni mai linistiti. Pentru ca salariile sunt mai mari, iar angajatii sunt tratati mai bine. Pentru ca, muncind la Vancouver, iti poti permite sa pleci in Caraibe sau Fiji pentru un concediu annual de o luna. Ceea ce, din pacate, in Romania este (inca) imposibil.

Simona pleaca in Canada pentru ca este un spirit liber, un om care nu s-a inregimentat niciodata in proceduri sau reguli. Un om care iubeste aventura (doar de aceea ne-a tot innebunit cu panoul ei de catarari). Si, sincer sa fiu, carui om nu i-ar placea ca, la 25 de ani, sa-si ia toata viata intr-o valiza, biletul electronic (pe care, apropo, si-l cauta de cand am inceput eu redactarea acestui editorial) si sa coboare, peste 10-12 ore, pe un alt taram. Un taram ce se gaseste, totusi, pe acelasi pamant.
Habar n-am cum e sa te rupi de o obisnuinta si sa-ti creezi alta. Sa renunti la piata din care iti cumparai rosii, la magazinasul de la colt sau la cluburile in care ieseai cu prietenii. E greu de dat "Pause" pe viata, pe amintiri, pe memorie, pe suflet. Tot respectul pentru cei ce pot!

Cu Simona, creste la 12 numarul romanilor stabiliti in Canada si pe care pot spune ca-i cunosc, nu din auzite. Canada a devenit pamant romanesc. Un prieten stabilit acolo acum un an imi spune ca in cladirea in care locuieste sunt 4 familii. Nu-si vorbesc decat in week-end, cand se saluta...

Oricum si pentru oricat timp ai pleca, sunt sigur ca-ti va lipsi Romania. Nu aceasta Romanie pe care o vedem la semafor, orbita de furie ca un nemernic era sa te omoare pe rosu. Ci Romania aceea profunda. Romania pe care o gasesti in restaurantele pensiunilor de la Arieseni sau in varf de munte, mancand un pateu de ficat. Neaparat cu castraveti murati. Romania aceea in care sunt pastrate traditiile, in care te vezi si razi cu prietenii. Adica Romania pe care o descoperi atunci cand iesi din marile orase.

"Partir c'est mourir un peu" zice francezul. Noi spunem doar drum bun, sanatate, succes si sa traiasca... Messenger-ul.

Si, peste tot si toate, nu uita(ti) ca Romania este altfel!