Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Poveste cu "picici aristrocratre"

Din cand in cand, mai fac cate o vizita pe blog... Cum care blog? Unicul blog altfel! Campeanu.ro. Imi zic: ce as mai scrie si eu... Uite au scris Liviu, Lili si Simona... Da', dar n-am timp. Si totusi parca v-as spune si eu o poveste cu ..."picici aristrocratre".

In ziua aceea de vara, cam toate meresera pe dos: excursia pe Valea Zanelor nu a avut succesul scontat. Unul mai carcotas, mai lenes cand e vorba de mersul pe jos, a „pus buza". De la inaltimea lui de doi ani si-un metru ne-a chestionat pe mine si pe tatal sau despre placerea de a merge asa... pe drum... fara nici un rost. „Nu mai bine stam si ne jucam?"

Suparat ca nu a obtinut ce-a vrut copilul bucalat s-a asezat pe jos, in mijlocul drumului si a decretat: „eu de-aicea nu ma misc"! Suparat, tata l-a luat de-o „aripa" si l-a indemnat „sa faca pasi". A facut vreo doi , dupa care, de-a dreptul indignat de „proastele tratamente aplicate minorului" si-a trantit sapca intr-o frumoasa „opera de arta" lasata in mijlocul drumului de o vacuta dezinhibata. Dupa care s-a prapadit de ras. La fel si eu.

Numai tatal cu mina lui severa, l-a pedepsit sa poarte pe cap toata ziua o batista uda, innodata in cele patru colturi. Soarele ardea prea puternic peste capul cu bucle blonde. „Ei si? Voi lansa moda mea!" a spus incantat. Dar de mers, n-a mai mers decat pana la un zmeuris aflat pe o costisa insorita. Cat de mult i-a placut zmeura se vede in poza.  Si asa s-a incheiat excursia pe Valea Zanelor.

Ajunsi la hotelul din Covasna, lucrurile pareau sa se mai calmeze, dar nu! Copilul cu personaliate s-a asezat pe „tron" si a inceput sa lectureze cu interes din cartea lui preferata: „Pisicile aristocrate", editia Mini Egmont. Povestea curgea fluid, cu modulatii adecvate - ce mai! O interpretarecu adevarat artistica!

M-am uitat cu atentie: Dragos tinea cartea „cu capul in jos", nu intorcea nicio pagina, dar turuia de te-asurzea. „Dragos, rasuceste cartea!" „Dar de ce daca eu pot citi din toate partile?" Chiar asa... copilul avea dreptate. Patruns de framecul „lecturii" a mai adnotat cate ceva pe paginile iubitei lui cartulii. Desi stia ca nu-avea voie!

Si cum va spuneam, seara zile care debutase cu rebeliuni s-a incheiat in sunete inalte. Tatal, exesperat de puternica personalitate a pustiului manifestata la tot pasul, a izbucnit la vedrea cartii mazgalite din belsug. „Asa stii tu sa pastrezi cartile? Ce mai poti vedea paginile astea?" Si cartea rupta in bucati a aterizat in cosul de gunoi.

Nu va mai spun ce jale! Ce plansete! Cata duiosie pentru „picicile aristrocratre" aterizate intr-un loc nu prea ... curat. Pana cand mania voinicului de-un metru a izbucnit:
„ Cata cruzime! Va interzic sa aruncati ceva in cosul de de gunoi, peste picicile mele aristrocratre!"

Epilog:
Si azi, dupa ani multi, in biblioteca, pe raftul de carti pentru copii mici, troneaza o editie a „Pisicilor aristocrate"! Tot Egmont! (http://www.egmont.ro)