Eternul si atemporalul mic Paris, Bucuresti

Eternul si atemporalul mic Paris

15-Iun-2009 by Alexandra Stanescu (invitat special pe blog)

Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Eternul si atemporalul mic Paris

Tags: Eternul si atemporalul mic Paris, Bucuresti

Un calator de prin Apusul Europei sosit pe malurile Dambovitei de secol al XIX -lea a ramas impresionat de frumusetiile a ceea ce incepea sa fie numit micul Paris (intr-un mare sat - cum este expresia completa) dar si uluit de felul in care bucurestenii isi dadeau intalnire, adica "pe maine dupa-amiaza pe Calea Victoriei" sau "pe seara, la Capsa"... Adica... atata... "precizie" in definirea unui interval orar nu avea nici fabrica de impachetat fum. Chiar daca si bucurestenii acelei epoci incepusera sa beneficieze de ticaitul ceasornicelor de buzunar, chiar daca fusesera instalate primele ceasuri publice, a stabili si a respecta un... plan temporal era lucru mare...

De altfel, scriitori ai vremii criticau aceasta defazare, aceasta lipsa de respect si de interes pentru timp si punctualitate: "La noi, daca-ti spun ca-ti fac treaba pana intr-o saptamana, poti sti ca n-are a dura mai mult de doua ori trei"... Din pacate, naravul s-a perpetuat pana astazi. Ati vazut vreo lucrare publica fie ca e vorba de o trecere de pietoni sau de zugravitul Casei Poporului care sa fie terminata la timp, la data anuntata pe placuta cu autorizatia de construire?

Iata ca, acum, dupa vreo 30 de ani si dupa ce au fost luate in picioare de milioane de oameni, dupa ce au tinut in spate milioane de tone, scarile rulante de la metrou vor fi scoase la pensie si inlocuite. Numai ca, pe autorizatiile sus-amintite, sunt scrise data de incepere si data de terminare a lucrarii, adica mai 2009-mai... 2011... sau mai... va... Adica nu mai putin de doi ani ca sa schimbi o scara? Desigur casa scarilor va fi extinsa asta implicand reproiectare, reconsolidare adica si niste lucrari de zidarie, de betonare dar, totusi...

Ei bine, in Bucurestii anului 2009, e nevoie de doi ani ca sa fie montata o scara rulanta a carei viata bag mana-n foc (si piciorul intre trepte) ca va fi presarata cu numeroase revizii. Si asta in conditiile in care autoritatile promiteau ca vor incepe si termina magistrala de metrou care va lega Universitatea de Drumul Taberei la capatul a... trei ani si jumatate si a vreo 330 de milioane de euro.

Eurotunelul care i-a taiat Marii Britanii statutul de insula a fost sapat in numai trei ani iar elvetienii sapau tunele de zeci de kilometri prin inima dura de munte de acum 200 de ani despre pionierii americani ai cailor ferate ce sa mai zic, ba pana si noi avuram un Bumbesti-Livezei...

Poate aducem si noi niste oameni de prin locurile acelea, poate reinviem niste egipteni sau mayasi ridicatori de piramide, niste proiectanti de colosi sau de gradini suspendate. Da', pana atunci, ca sa nu ma acuzati ca stau cu mainile-n san, ma duc sa iau cartea de telefon sa vad poate gasesc vreun stra-stra-stra-stra-stra-stra-stra-stra-stra-nepot de-al lui Apolodor din Damasc...

Posted in Articole, E-@ltfel Romania | Print |