Tags: Proud to be American..., criza, Washington DC, SIPA, SUA



E 05.58. Acasa e cu 7 ore mai mult. Cum s-ar spune, soarele pe care voi l-ati vazut rasarind printre blocurile din Militari sau Titan a ajuns, pana la urma, si la noi. Totul ajunge mai greu in SUA. Mai ales ca trebuie sa stea 2-3 ore la Immigration Desk, pe orice aeroport international...

"How are you doing, sir?". "I'm very tired, to be honest...". Omul de la controlul pasapoartelor ma scaneaza rapid. De sus pana jos. Se uita la mine precum se uita, la targ, oamenii care vor sa cumpere cai. Arat dezastruos. Dar am viza de State si un motiv foarte serios sa calc pe pamant american: SIPA Annual Conference.

Pun degetele de la mana dreapta pe cititorul de amprente. Degetul mare, celelalte 4. Apoi mana stanga. Urmeaza o fotografie, o verificare in baza de date si fata! Pot pleca, dupa 2 ore si 40 de minute, sa ma asez la coada pentru taxiuri. Inca o jumatate de ora. In SUA, pentru orice, se sta la coada. Ca la noi inainte de 1989...

Sunt pentru a patra oara la Washington DC. Un oras desenat de un arhitect francez. Un oras construit pentru a fi capitala. Cu mii de strazi, toate ordonate frumos, ca sa nu dea prea mult de lucru americanului de rand. Ma uit la prietenii mei. Razvan, Liviu, Dan. Incearca sa miroasa aerul american, precum un cocker scos, pentru prima oara, intr-un parc nou. Sunt obositi dupa aproape 20 de ore de zbor si asteptat prin aeroporturi. Dar America are ceva exotic.

S-a facut 06.10. Ma uit pe geam. Imi place sa studiez oamenii. Iar in Washington, DC desigur, sunt multi oameni pe strada la 6 dimineata... Toti au acele ecusoane de care nu se despart niciodata. Si toti poarta, ca pe un trofeu, paharul de cafea de la Starbucks. Starbucks este o religie aici. Americanul nu concepe sa-si inceapa ziua de lucru fara o cana mare de cafea. Fericirea si progresul sunt intotdeauna o colectie de lucruri marunte...

In Bucuresti, la 06.10, statiile de metrou sau autobuz sunt pline de oameni tristi. De oameni care se trezesc la 05.00 pentru salariul minim pe economie. Care nu vad prea multe raze de soara la orizontul vietii lor. In Washington, oamenii pe care ii vad pe strada la aceeasi ora par foarte mandri. Si, implicit, puternici. Fiecare se considera cel mai important om de pe planeta. E normal, sunt indoctrinati de cand parasesc maternitatea. Chiar si gunoierul are un ecuson de pe care nu lipseste steagul american. Si nici titulatura unui serviciu special de salbubritate, in subordinea statului. "Proud to be American...". E cel mai bun antidot anticriza.

Am mai scris despre motivele pentru care America e principala putere economica a lumii. O sa ma contraziceti, spunand ca nu e adevarat. Ca Rusia sau China sau Germania lupta pentru prima pozitie. Posibil. Dar SUA sunt, in perceptia tuturor, GARDIANUL. Cel care face legea. Cel putin deocamdata.

America nu are trecut si nici viitor. Are doar prezent. Un prezent dureros de simplu. In care copiii au lacrimi in ochi atunci cand viziteaza Lincoln Memorial. In care fiecare american iti poate spune, in ordine cronologica, numele tuturor presedintilor. Dar in care cred ca Bulgaria este capitala Romaniei... Iar Romania este o tara din Asia sau Africa. America este formata din oameni simpli. Care muncesc cu responsabilitate. Fiecare in parte a facut "America great". Isi cunosc drepturile si le cer peste tot, cu un firesc care te face sa-ti smulgi parul din cap.

S-a facut 06.30. Ma duc sa fac un dus. Seminarul incepe la 07.30. Normal. Cand este criza, trebuie sa muncesti sau sa inveti mai mult.

Cum ar spune Nico, o colega de facultate care mi-a scris recent un comentariu emotionant: Aici Washington DC, legatura acasa...

P.S. Il astept pe Liviu Plesoianu cu impresii despre calatorie. Stati cu ochjii pe www.e-actual.ro si www.jurnalistul.ro!



căutare personalizată






RSS 2.0 - Campeanu.ro Flux RSS | Ajutor

E-@ltfel Romania | Marketing online | Controlul si reducerea costurilor | Corespondenta de afaceri | Strategii de vanzari | Stirea zilei | Bilete avion ieftine | Sport