Tata cu norma intreaga
25-Mai-2009 by *** (invitat special pe blog)
Tags: Jurnal de tatic, carte, copii, Adevarul, parinti
Articol din Adevarul de azi, 25 mai 2009.
Un tata nu e doar un om "cu obligatii", ci un personaj care trebuie sa joace un rol principal in viata copilului sau. Cei mai multi opteaza inca pentru aparitii episodice. Poti sa faci zeci de cursuri despre cresterea copiilor sau sa citesti cu tonele literatura de specialitate. Cand te-ai trezit cu cel mic in brate, "s-a rupt filmul", spune Florin Campeanu, un tatic full-time.
Sa-si urmeze instinctul! Acesta ar fi primul sfat pe care Florin Campeanu (34 de ani), autorul cartii "Jurnal de tatic", l-ar da tuturor barbatilor care devin parinti. Sa faca de tineri copii si sa se implice zi de zi in viata celor mici ar fi alte doua recomandari pe care le face Florin chiar de la inceput.
De un an si opt luni simte pe pielea lui cat de grea e meseria asta de parinte. Cu nopti albe in care portia de somn se reduce la doua ore, cu spaima ca pustiul s-ar putea sufoca dormind pe burta, dar si cu marea bucurie ca primul cuvant rostit la sase luni a fost "tata". Vreo doua luni, n-a mai spus altceva.
"La primul copil te apuca un soi de disperare. De fapt nu e o disperare, ci o lipsa de pregatire. Poti sa faci orice curs, sa citesti tone de carti. Degeaba! in momentul in care te-ai trezit cu el in brate s-a rupt filmul!", spune el.
De frica si de disperare, spune Florin Campeanu, s-a pus pe scris "Jurnal de tatic" - o carte cu "zero teorie si 100% practica, zi de zi si mai ales noapte de noapte", ca sa-l citam pe autor.
O meserie care se invata prin practica
in fata noastra sta un tanar director de companie. Vorbeste mult, repede si gesticuleaza. Rade des. E genul de barbat care vinde cu un succes nebun absolut orice. E un exercitiu extrem de imaginatie sa ti-l inchipui schimband scutece. Fiecare fraza pe care o rosteste incepe si se termina insa cu Vlad Cristian, cum il cheama pe fiul lui.
Florin povesteste ca s-a pregatit ca la carte sa devina parinte. Jobul lui are legatura cu cartile si a citit "tot ce se putea citi" despre parenting. "Mergeam cu bratul de carti acasa. Dr. Spock, Super-nanny etc. in romana, in franceza, in engleza." S-a enervat rau din cauza ca nicio carte de specialitate nu ofera raspunsuri concrete si solutii la problemele parintilor.
"E extrem de frustrant ca in toate cartile de specialitate gasesti lucruri de genul: dupa un numar relativ de dati in care copilul se trezeste noaptea, trebuie sa va ganditi la..., daca a inceput sa sughite, dupa un numar relativ de sughituri trebuie sa anuntati medicul. si tot asa. Care cazuri, care numar relativ? Tu esti implicat acolo 100% si nu-ti spune nimeni concret ce sa faci", explica Florin. Pentru toti cei care vor fi tati mai devreme sau mai tarziu, Florin are un sfat important: sa-si urmeze instinctul!
Nu poti da timpul inapoi
"Sa fii departe si sa te sune de acasa ca s-a intamplat ceva cu cel mic! Asta e cea mai oribila chestie care ti se poate intampla ca tata", crede cu convingere Florin Campeanu.
La fel de convins e de un alt mare adevar: nu poti sa recuperezi orele pierdute din viata copilului tau. De cand s-a nascut Vlad, si-a schimbat total modul de lucru. Asta chiar daca a avansat profesional imediat dupa nasterea copilului. "incerc sa fiu aproape de business cam zece ore pe zi. Mi-am luat un telefon destept care ma ajuta sa raman conectat. Sunt momente care nu se mai intorc. Sa stau acum la serviciu si sa spun ca fac bani pentru Vlad... si el ce face cu banii? I-am cumparat un tractor de jucarie de 50 de euro dintr-o deplasare. Cand l-a vazut, Vlad s-a speriat si a inceput sa planga. Atunci l-am luat eu in spate si am alergat asa cu el jumatate de ora in toata casa si era in culmea fericirii."
Dintre toate "pacatele" tatilor, cel mai mare e ca se rezuma la a fi parinti doar in weekend, cand incearca sa recupereze heirupist tot ce au pierdut in zilele in care si-au vazut copilul doar dormind. "Sambata vor sa-i duca la film, in parc, sa faca si aia, si aia, fara macar sa stie sau sa se intrebe ce le place copiilor lor."
Cele mai dorite jucarii: parintii
Florin recunoaste ca, la fel ca alti parinti, i-a luat "odorului" sute de jucarii. Abia apoi a inteles ce-si dorea copilul. "Cand ii dai o bucata de hartie si te joci cu el, cu foaia aia de hartie sau cu orice obiect lipsit de importanta, este in al noualea cer."
Tatal isi aminteste ca l-a luat in brate pe Vlad la o saptamana dupa ce s-a nascut. A avut ceva emotii. Nu se compara insa cu prima baie a bebelusului. "si acum, in fiecare seara cand ii facem baie, ne amintim de prima experienta. stii cum erau cristalurile alea de acasa, cand eram noi mici. Erai foarte atent cand le stergeai de praf, ca si cum ar fi fost ceva ultra-pretios. inmulteste asta cu trei sau patru, ca sa vezi ce am simtit noi la prima baie."
Povestea merge mai departe
Florin Campeanu a scris cele o suta si ceva de pagini ale cartii pentru a le arata si altor barbati cat de frumoasa e viata de tata
"M-am apucat sa scriu in momentul in care m-am intors de la maternitate. Primul episod, "Jurnalul fericirii", a fost scris in ziua in care s-a nascut Vlad: pe la sapte fara un sfert a avut loc evenimentul, am stat la spital pana pe la noua-zece, m-am intors acasa si m-am asezat in fata calculatorului. Aveam un blog deschis de vreo doua saptamani. Cartea asta a inceput atunci si acolo, pe blog!", spune Florin Campeanu povestea cartii care a aparut in primavara in librarii.
Spune ca a vrut sa transpuna disperarea lui de proaspat tata in cuvinte si sa vada ce povesti au si oamenii care citesc. Dupa primele zece episoade din carte, scrise pe blog, a primit vreo 500 de comentarii.
De fiecare capitol scris il leaga cate o amintire placuta. Pentru autor, cel mai de suflet e insa capitolul "Mama", iar cel mai interesant e "Botezul", povestit chiar de junele Vlad, surprins in jacuzzi (de fapt cristelnita de la biserica) cu ochii pe doua tinere de varsta lui.
Cartea va avea si o continuare, o poveste a perioadei 1 - 2 ani, "in care vom vedea de ce au disparut dinozaurii".
Intre demoni si sfinti
Tatii sunt de toate felurile, sfinti, pacatosi si de nenumarate feluri intre aceste extreme. Revista "MensHealth" a realizat anul trecut un sondaj online, la care au participat aproape 2.500 de barbati adulti. 43% din respondenti au declarat ca si-ar fi dorit ca tatii sa se implice mai mult in cresterea lor, iar 57% din ei au declarat ca sunt parinti mai buni decat tatii lor.
Cei chestionati au indicat in proportie de 45% ca nu i-au spus niciodata tatalui ca il iubesc, iar 76% din ei au declarat ca au primit cel putin o palma de la cel care le-a dat viata.
"Nu stim de la inceput sa ne comportam cu copiii nostri, din cauza ca, dintr-odata, tu nu-ti mai apartii, sotia nu-ti mai apartine si nu mai apartii nici unul altuia, pentru ca a aparut o a treia persoana. Desi are 70 de centimetri, micutul asta face instructie cu tine de dimineata pana seara", crede Florin Campeanu.
Pusi in fata deciziei de a avea la randul lor un copil, 79% din adultii respondenti au declarat ca isi doresc unul. Ce i-ar impiedica sa fie tati mai buni: pe 34% - serviciul, pe 17% - lipsa banilor, iar pe 14% din respondenti - lipsa experientei. Barbatii in viata carora exista deja un copil spun ca tanjesc cel mai mult dupa timpul liber avut anterior (23%), dupa lipsa de responsabilitati (17%) si dupa viata sexuala din trecut (16%).
"Cand te indragostesti iti asumi si viata celuilalt; in momentul in care ai facut un copil iti mai asumi o viata. Asta depinde de tine 100%. Stand si uitandu-ma la Vlad la patru dimineata imi dadeam seama ca, daca-l las acolo in tarcul lui, nu poate sa manance singur, nu poate sa dea telefon, nu poate sa faca nimic. Cordonul ombilical se pastreaza pana cand el reuseste sa ajunga pe picioarele lui, iar asta e o responsabilitate imensa", spune autorul "Jurnalului de tatic". (articol aparut in
Adevarul
sub semnatura Anei Jitarita)
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS