Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Despre viata si moarte. Cu implicare si cu detasare...

Mi-am propus mai demult sa scriu despre viata si moarte. In acelasi articol. N-am avut timp sau, mai bine zis, n-am scris din superstitie. Recunoaste: nu ne place sa vorbim despre moarte. Iar despre viata, vorbim din ce in ce mai putin. Despre viata adevarata...

Alergam, zi de zi, pentru a ajunge undeva primii. Privim viata ca fiind un mare concurs pe care, neaparat, trebuie sa-l castigam. Gonim ca nebunii pe jos sau cu masinile, ne certam unii cu ceilalti, uitam de familie, de prieteni, de noi. Si totul, pentru ce? Pana la urma, vorba tatalui meu, sunt mai multi Dincolo decat Aici. Pentru ca asta este regula Vietii. Si a Mortii.

Traim intr-o lume din ce in ce mai bolnava. Un american din trei sufera, in perioada vietii, de o forma mai usoara sau mai grava de cancer. Bolile cardio-vasculare trimit Dincolo din ce in ce mai multi dintre noi. Incercam sa facem atat de multe, dar, vai, suntem din ce in ce mai putin sanatosi. Cum va evolua aceasta societate avand ca motor fiinte bolnave?

In fiecare zi te lovesti de marlania semenilor. Vrei sa iesi dintr-o parcare si astepti zece minute. Nimeni nu te lasa. Toti alearga, disperati, sa fie undeva inaintea ta. Nu conteaza ca, poate, nici n-ar fi trebuit sa ajunga acolo. Important este sa nu fie ei ultimii. Desi, comportandu-se subuman, nici macar ultimii nu sunt. Linia este deasupra lor.

In afaceri, dai, obsesiv, peste parteneri care vor sa te pacaleasca. Si ei vor sa ajunga inaintea ta undeva. Pentru ei nu exista data viitoare. Important este sa-si rezolve problema pe moment. O mentalitate paguboasa, care trimite aceasta tara, aceasta parte de lume, in preistoria civilizatiei.

Ne calcam in picioare la biserica, pentru a lua aghiasma, ne imbrancim in supermarket si ne lovim cu carucioarele. Ne impingem la piata, punand mana, cu o fractiune de secunda mai devreme, pe salata pe care cel din fata ta ar fi dorit, poate, s-o cumpere. Stam in sufletul celui care scoate bani la bancomat, doar-doar va termina mai repede. Pentru ca noi ne grabim. Cine ne asteapta? Viata sau moartea?

Ne plangem ca nu suntem intelesi la serviciu. Ca un coleg de munca ne sapa. Ca o colega ii face ochi dulci sefului pentru a fi promovata peste rand. Ne plangem ca suntem obositi si credem, de cele mai multe ori, ca avem o viata mizerabila. Cu cat studiem si gandim mai mult, cu atat o ducem mai prost sufleteste. Sunt momente in care ii respect pe cei care fac mici pe balcon si asculta manele la maximum. Ei sunt fericiti. Chiar daca ne fac pe noi, ceilalti, nefericiti.

Imi poti spune, acum, cel putin 5 motive pentru care nu esti fericit 100%. Iar eu iti voi spune o poveste simpla.

In urma cu doi ani, un tanar a suferit un accident pe terenul de sport. A ramas imobilizat intr-un scaun cu rotile si, de atunci, lupta cu o ambitie care ne uimeste pe toti pentru a merge din nou. Familia lui il sustine neconditionat. Un grup de prieteni, la fel. Dar cel mai apropiat ii este fratele sau. Un pic mai mare, dar tot tanar. Dureros de tanar. Isi sacrifica tineretea pentru a fi alaturi de fratele sau. Impreuna sunt normali. Amandoi. Impreuna pot face orice. Fratele mai mare il duce pe fratele mai mic la recuperare. In fiecare zi. Este sofer, confident, il schimba de haine, il urca in masina si in pat, il duce la facultate. Este o viata cu care s-au obisnuit. Amandoi. Si lupta, asa cum spuneam, in fiecare secunda.

Azi, 23 mai, fratele cel mare a murit. A facut un stop cardio-respirator, la doi metri de fratele cel mic. In aceeasi camera. Desi doua echipaje SMURD au incercat sa-l resusciteze, nu a mai putut fi salvat. Avea mai putin de 24 de ani. A plecat, probabil, intr-o lume mai buna. Fratele sau a ramas sa lupte singur.

Acum mai crezi ca ai o viata mizerabila?