Stresata de usurinta cu care unii scriu, incerc si eu sa spun cateva cuvinte prietenilor mei...

Buna ziua, prietenii mei altfel,

Dupa ce am asteptat cateva minute sa imi vina cuvintele in ordine, m-am gandit ca cel mai simplu este sa ma relaxez si sa ma imaginez la o cafea cu prietenii.

Dragilor, am 15 ani de cand iubesc acelasi barbat si pentru unii pare de neimaginat. Dar citindu-l pe Florin Campeanu, care presara cu gratie, ici-colo, cate o vorba despre sotia lui, m-am gandit ca da, are dreptate, undeva pentru fiecare dintre noi exista o jumatate pe care am gasit-o sau nu, dar dupa care tanjim literalmente in fiecare clipa.

Poate ca nu stim sa ne exprimam intotdeauna sentimentele, poate ca uitam sa fim gingasi, minunati, altfel. Poate ca ne luam cu lucrurile marunte, nesemnificative, poate ca ne luam cu viata si uitam sa fim atenti la ce este important.

Noi suntem inca aici mai ales pentru ca el este altfel, pentru ca suntem inconjurati de prieteni, desi ne vedem mai rar decat ne-am dori. Ne facem planuri sa NU plecam de Revelion din Romania, vrem sa ramanem acasa. Nu in Bucuresti. Acasa, la tara. Tara noastra se numeste Brebu, acolo suntem noi mai acasa decat aici, in capitala. Acolo sotul meu munceste fara intrerupere sa dezvolte capacitatea de cazare... Acum se naste o camera noua... Vrem sa aducem un brad mare, sa cantam in jurul lui, sa ne imbratisam cu prietenii nostri (mare parte ne sunt fini acum). Anul care vine ne va aduce o nunta si un botez, avem multe de pus la cale... Bunicii isi asteapta emotionati in fiecare week-end nepotii, asa incat vacanta de iarna va fi cu mult mai mult decat o sarbatoare continua.

Si pentru ca suntem la o cafea si mi se pare ca ma priviti putin ciudat, trebuie sa va spun ca da, am o vanataie impresionanta la ochi, cam greu sa ascund asta. Gata cu zambetele, va explic imediat: fiul meu cel mic s-a gandit sa-si arate si el dragostea, asa ca a vrut sa se arunce la mine in brate, doar ca n-a centrat prea bine... Ce conteaza, important este sa incerci sa comunici dragostea ta, nu-i asa?

Si pentru ca nu pot incheia fara sa pomenesc de cel de-al treilea barbat din viata mea, o sa va spun cum iubeste un copil de nici 5 ani. M-a intrebat intr-o zi atat de frumos cum n-o sa stiu sa va spun niciodata, luand in mana un glob pamantesc ceva mai mare decat un mar: "Mami, unde este Brebu?"

Va multumesc ca ati trecut si pe la mine!