Povesti din lumea unui tata
30-Apr-2009 by *** (invitat special pe blog)
Tags: Povesti din lumea unui tata, jurnal de tatic, copii, 121.ro, carte
Am abordat de nenumarate ori in sectiunea Eu si Mamica relatia dintre mamici si copii. Insa cred ca a venit momentul sa punem putin accentul si pe tatici! Si ei conteaza, ba poate chiar foarte mult. Ei pot sa ajute foarte mult la cresterea unui copil, daca mamicile ii lasa :). Ei au alta viziune asupra lucrurilor, amuzanta sau pisichera, ei sunt cei care se mira, poate mai mult decat mamele, in fata iubirii enorme pe care o pot simti fata de un copil atat de mic.
Am discutat despre ce inseamna sa fii tatic si cum se vede aceasta experienta din interior cu Florin Campeanu. El a avut insa mult mai multe de spus, asa ca a scos o carte, "Jurnal de tatic". E o carte plina de experiente amuzante, invataturi, revelatii - toate din perspectiva unui tata.
Asadar, cititi cateva din opiniile lui Florin despre paternitate, viata cu cel mic, relatia cu sotia si aflati mai multe despre cartea sa!
1. Care a fost momentul in care ai simtit pe deplin ca esti tata?
Fara indoiala, cel mai emotionant moment a fost cel in care mi-am tinut baiatul in brate pentru prima data. Glumind, pot spune ca am simtit ca sunt tata in toate noptile in care s-a trezit de cel putin 4-5 ori. Sunt multe momente speciale: de la primul cuvant, care a fost "Tata", pana la orele petrecute pe un scaun de pescar, in camera lui mereu mirosind a laptic. Este impresionant sa realizezi ca mogaldeata pe care ai adus-o in landou de la maternitate depinde 100% de tine. Cred ca atunci constientizezi ca esti parinte.
2. Cum a descurs sarcina pentru tine? Am citit ca, uneori, tatii pot "imprumuta" din simptomele mamelor; ti s-a intamplat si tie asta?
Cele 9 luni ale sarcinii au trecut relativ repede. Am avut noroc ca sotia mea n-a profitat de situatie si nu m-a trimis la 3 dimineata dupa pepene galben sau rodii, asa cum au patit prieteni de-ai mei. Trebuie sa recunosc ca sarcina a fost o perioada destul de stresanta: vizite la doctor, ecografii, fel de fel de analize. Dar am uitat totul, mai putin clipele in care puneam mana pe burtica sotiei si simteam cum se misca al treilea membru al familiei noastre. Cat despre simptome, nu am imprumutat nimic de la sotie. Imi sunt suficiente ale mele:-)
3. Care a fost cea mai haioasa intamplare prin care ai trecut in timpul sarcinii sotiei tale?
Prin luna a opta, cand ne-am cumparat o masina adaptata noului... statut, am decis sa plecam la munte, sa-i facem rodajul. Au venit si unii din cei mai buni prieteni, cu prichindelul lor de aproape un an la vremea respectiva. Mi-aduc aminte cat eram de relaxati, cum leneveam dimineata in pat, cum dormeam la pranz si cat de... terifiati eram cand auzeam cum plange baiatul lor. Speram, atunci, ca baiatul nostru o sa doarma de la 8 seara la 10 dimineata. De fapt, credeam cu tarie in acest lucru. Cat de naivi am fost!
4. Cum au fost primele saptamani cu bebe acasa? Care au fost cele mai mari provocari?
Ca sa dau senzatia ca sunt un adevarat barbat, ar trebui sa spun ca totul s-a desfasurat firesc, fara nicio problema. Insa as minti. In primele saptamani am fost, realmente, zombie. Fara niciun fel de experienta, fara prea mult ajutor din exterior, ne-am trezit in casa cu un bebe care vroia sa manance, sa fie spalat si schimbat. Iar noi habar n-aveam ce inseamna sa fii parinte. Nu stiam nici macar ca poti sa-i dai copilului mai mult de 3-4 lingurite de ceai sau ca e mai simplu sa iei un sterilizator decat sa fierbi biberoane in miez de noapte, ca la furnal. Noroc cu site-urile pe care am citit experientele altor parinti. Atunci am pus si bazele colaborarii cu Desprecopii.com, cei care m-au sprijinit in editarea cartii. Cea mai mare provocare? Sa ne intram, incet-incet, in cel mai important rol al vietii, cel de parinte.
5. Cum ti-a venit ideea de a scrie o carte, "Jurnal de tatic"? O aveai mai demult sau ai fost impulsionat de fericitul eveniment?
Mi-a placut intotdeauna sa scriu si sunt suficient de... paranoic incat sa cred ca am ceva talent. Am colaborat la realizarea catorva lucrari importante de management, marketing, corespondenta in afaceri, utilizarea computerului, dar nimic despre cresterea copilului. Initial, am scris pe blogul personal (www.campeanu.ro). Vazand reactiile mamicilor si taticilor (peste 500 de post-uri), mi-am spus ca e pacat sa nu incerc sa adun toata aceasta experienta intr-o carte. Mai ales ca am citit cam tot ceea ce se putea citi, de la Bacus la Dr. Spock si, sincer sa fiu, nu inchideam prea optimist cartile. Foarte multa teorie, excelenta, dar prea putina parctica. In JURNAL DE TATIC este invers:-)
6. Ce impresie crezi ca ii va face aceasta carte fiului tau?
Sa stii ca ma sperie ideea ca, atunci cand va fi la liceu, colegii de clasa ai lui Vlad vor rade de el, citind ceea ce am scris in aceasta carte. Insa, baiatul meu va fi suficient de educat astfel incat sa inteleaga ca JURNAL DE TATIC este o carte scrisa din suflet, ce se refera la primele 12 luni din viata lui. Mi-as dori sa fie mandru ca l-am facut vedeta la o varsta atat de frageda:-)
7. Exista, evident, diferente intre mamici si tatici. Dupa parerea ta, care e cea mai mare diferenta atunci cand vorbim despre cresterea unui bebelus?
Ai dreptate, sunt multe diferente. Cea mai mare este cea legata de perceptia venirii pe lume a bebelusului. Mama, care l-a purtat timp de 9 luni in burtica, este mai obisnuita cu ideea ca suntem trei. Tata, dominat de sentimente contradictorii, trebuie sa o ia pas cu pas. Si sa inteleaga ca, din rege pe tabla de sah a familiei, a devenit un simplu pion. Sau, uneori, un nebun. Viata in trei este total diferita de cea in doi. Dar abia ca parinte realizezi ca ai o familie implinita.
8. Ca tatic, te simti oarecum defavorizat fata de mama copilului tau? Sunt lucruri pe care ai vrea sa le faci tu?
M-ai pus in dificultate cu aceasta intrebare. Sotia mea, probabil datorita zodiei, a fost si este perfectionista. Daca puneam doua grame de lapte praf in plus, convoca urgent consiliu de familie:-) Pe de alta parte, in afara de nasterea propriu-zisa, la care n-am avut nicio contributie, in rest am facut tot ceea ce a facut si sotia mea.
9. Ce-ti doresti cel mai mult pentru copilul tau?
Sanatate! Atat imi doresc. In rest, sper ca vom intelege ca rolul parintilor este doar sa-si invete puii sa... zboare. Mai departe, Vlad isi va trai viata asa cum va dori.
10. Ce sfat ai putea sa oferi taticilor care citesc acest interviu?
Dupa doar o carte, nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi. Dar pentru ca insisti, le-as recomanda celor care inca nu au copii sa doarma acum cat pot de mult. Iar taticilor, sa se bucure de noua "meserie". Si, fireste, sa cumpere cartea intrand pe www.jurnaldetatic.ro.
Interviu de Silvia Marinescu (121.ro)
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS