Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» De ce nu m-am certat aseara cu vecinul meu

Romanii au o mare, mare meteahna – le place sa se certe! De fapt, nu stiu exact in ce masura se poate vorbi despre o placere. Cert este insa ca, isterizandu-ne de dimineata si pana la caderea serii, indicam fara sa vrem o caracteristica ce tine de domeniul genelor noastre etnice: suntem certareti!

O spun in conditiile in care seara trecuta mi-a prilejuit o… "revelatie". Gasind nu dificila, ci chiar imposibila parcarea masinii mele pe locul platit de ani de zile la A.D.P., prima reactie (cea… naturala?) a fost sa ma enervez, sa bolborosesc printre dinti si sa iau drumul etajului 8, catre apartamentului dragului meu vecin. Da, aveam de gand sa fac scandal! "Da' ce, sunt prostul lui?"…

Banuiti deja, probabil, ce urmeaza sa va spun. Ca, tocmai in clipa in care eram foarte hotarat sa imi admonestez colocatarul, dintr-o data am realizat ca scandalul nu rezolva nimic. Ca m-a trasnit pe mine, brusc, revelatia ca vorba buna e… mai buna. Ca – vai, ce om! – mi-am propus sa contribui la sublimarea energiilor negative ale neamului!

…Aiurea! Exact cand ma urcam, bataios, in lift, s-a intamplat sa ma sune un bun prieten. Tocmai trecea, cu masina, prin fata blocului si voia sa ne vedem pentru doua minute… Asa ca, adaptandu-ma situatiei, am renuntat pentru moment la gandurile rele si m-am grabit sa-mi intalnesc amicul.

In cele sase minute si patruzeci de secunde cat am stat de vorba (un vechi obicei de-al nostru, acela de a cronometra faramele de timp in care apucam sa ne vedem) am ras atat de mult, incat toate frustrarile si toti nervii s-au dizolvat intr-o buna dispozitie profunda si neasteptata.

Ei bine, acesta si nu altul este motivul pentru care, pana la urma, nu m-am certat aseara cu vecinul meu…

(editorial aparut pe www.e-actual.ro)