Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Kiki si Kraus - modelele mele

Uneori, pasarile se inmultesc si in captivitate. Mai rar, e drept, dar minunea s-a intamplat si la mine. Cand le-am cumparat, pe la inceputul verii, m-am documentat si credeam ca stiu aproape totul despre ele: ce mananca, cum isi fac cuib, cum trebuie ingrijite. Recunosc ca nu aveam alte asteptari de la ele. Ma gandeam ca vor ciripi si vor trebalui toata ziua, iar eu nu trebuia decat sa ma delectez uitandu-ma la ele si sa ma asigur ca nu duc lipsa de nimic.
 
Kiki si Kraus, pentru ca asa le cheama, sunt doua zebre australiene mici si jucause. Au ciocurile rosii si scot niste sunete ca de pescarusi, desi sunt mult mai mici. Kraus este alb (noi ii spunem Micul Patriarh) iar Kiki este colorata cu gri si putin portocaliu.

Zilele treceau una dupa alta, in timp ce colivia se imbogatea ba cu un balansoar, ba cu o scarita, ba cu un os de sepie sau calti de canepa pentru cuib.

Intr-o dupa-amiaza de duminica, mai exact pe 16 noiembrie, am observat in cuib un ou. Nu-mi venea sa cred, cantam si dansam de fericire. Visul meu din copilarie se implinise! Cand eram mica, de cate ori aveam ocazia, ma urcam in copaci si ma uitam in toate cuiburile sau scorburile sau pe la streasina casei bunicilor. In ziua urmatoare a mai urmat un ou si inca unul. Apoi au inceput sa cloceasca.
 
Le-am urmarit atent in toata aceasta perioada de doua saptamani in care au clocit. Tot atunci a fost ultima oara cand am mai vazut ouale. Kiki si Kraus si-au luat in seris treaba de parinti si au dovedit mult devotament. Cand unul dintre ei iesea din cuib sa manance, ramanea celelalt acolo si invers, astfel incat sa nu intre nici un pic de aer rece.

Am citit ca aceasta perioada dureaza 21 zile si stam linistita asteptand sa vad ce se mai intampla. Dupa exact doua saptamani, am avut parte de alta surpriza. Cand am ajuns acasa, am vazut in cuib trei puisori. E greu de spus trei puisori, pentru ca erau asa de mici, incat toti trei la un loc erau cat o lingurita (fara coada). Acum Kraus, care tot timpul ni se parea foarte mic, era foarte mare.
 
Am stat toata seara si m-am uitat la ei. Ii hraneau pe rand, cu multa constiinciozitate, pe cei trei pui mici, rosii, cu puf pe ei si cu ciocurile cascate in permanenta. Kiki nu-l lasa pe Kraus mai mult de cinci minute, pentru ca era si ea dornica sa faca acelasi lucru si pur si simplu il dadea afara din cuib, si invers. Kraus, chiar daca este mascul, a aratat acelasi interes pentru puii sai, ceea ce ne-a uimit pe toti.
 
Cand m-am trezit, de dimineata, iar nu-mi puteam dezlipi ochii de pe ei, incat nu-mi mai venea sa plec la serviciu. Mi-am adus aminte cum, studenta fiind, aveam un acvariu si intr-o zi, cand, pentru prima data, o femela de guppy a inceput sa faca pui, am stat toata ziua sa-i vad si sa-i mut din acvariu intr-un borcan, sa nu-i manance ceilalti pesti, si nu m-am mai dus la examen. Eram in sesiune. Dar asta e alta poveste…
 
De data asta m-am dus la munca. Sunt bucuroasa pentru ca mi s-a intamplat mie lucrul asta. E ca o binecuvantare. Kiki si Kraus sunt acum pentru mine modele de devotament, demne de urmat in viata, mai de apreciat decat multi oameni.