Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» 38 de ani, varsta de aur a maratonului feminin

Tags: Constantina Dita-Tomescu, olimpiada, Jocurile Olimpice, Beijing 1008, aur, atletism

---

Constantina Dita-Tomescu a devenit ieri cea mai in varsta castigatoare din istorie la 42,195 kilometri.

Constantina Dita-Tomescu a castigat ieri, la Jocurile Olimpice de la Beijing, medalia olimpica de aur in proba de maraton. La 38 de ani si 7 luni, Constantina este cea mai in varsta castigatoare din istorie a maratonului! Romanca a alergat cei 42.195 metri in 2 ore, 26 de minute si 44 de secunde. Alaturi de Dita, in maratonul de la Beiing au mai concurat doua romance: Lidia Simon, argint la Sydney 2000, si Luminita Talpos, socotita cea mai in forma dintre romance. Simon a sosit a opta, iar Talpos a terminat maratonul pe 18. Medalia de argint si cea de bronz au fost cucerite de reprezentanta Kenyei, Catherie Ndereba (2:27:06), respectiv chinezoaica Zhou Chunxiu (2:27:07).

Pentru Dita, rezultatul de ieri a fost cel mai bun din acest sezon. Sotul ei, Vali Tomescu, care o si antreneaza, a pedalat primii 26 de kilometri pe langa sportive, pana cand l-au oprit fortele de ordine. Si bicicleta „obosise“! Cand a venit la interviu, Constantina plutea. „Ma iertati, n-am avut timp sa ma aranjez“, se scuza cea mai buna maratonista din lume.

INTERVIU

„Nici n-am visat aurul!“

EVZ: Ai devenit prima campioana olimpica la maraton din istoria Romaniei! Ai visat vreodata asa ceva?
Constantina Dita-Tomescu: Am sperat la o medalie la Jocurile Olimpice, dar nu m-am gandit nicio clipa ca va fi de aur, avand in vedere numele adversarelor cu care m-am luptat. Oricum, anul acesta am avut cel mai bun sezon al meu. Nici n-am visat aurul!

Cum te simti?
Sunt bine, chiar foarte bine, ma simt doar putin deshidratata, nici apa nu prea am mai baut.Sunt fericita!

Avantajata de vreme

Cum a fost cursa vazuta prin ochii tai?
La inceput am stat in pluton, dupa care am fortat si m-am desprins. Am vazut ca adversarele mele nu alearga prea bine si am decis sa iau totul pe cont propriu! De la jumatatea cursei aveam deja un avans important si am continuat sa mentin ritmul. Abia pe final am realizat ca nu mai pot pierde. Am avut noroc ca la Beijing a fost o vreme mai inchisa, ceea ce mie imi convine de minune.

Intorceai foarte des capul, pentru a vedea unde sunt contracandidatele tale...
Da, am facut asta fiindca voiam sa ma asigur ca nu ma ajung din urma. Mamtemut chiar si pe ultimii kilometri, fiindca mi s-a intamplat de cateva ori sa pierd o cursa de maraton inspre finis. Abia cand am intrat pe stadion si ma apropiam de final am fost sigura ca nimic rau nu se mai poate intampla.

„Sper ca romanii sunt mandri!“

Dupa ce ai trecut linia de sosire, ai mai facut doua ture de stadion! De unde atata energie?
Desi alergasem mai mult de 42 de kilometri, victoria asta mi-a dat forta sa fac tururile de onoare. Ma simteam excelent, nu se consumase toata adrenalina. Sper ca toti romanii sunt acum mandri de performanta mea.

Ai 38 de ani si 7 luni, esti cea mai in varsta campioana olimpica la maraton din toate timpurile! Mai exista motivatie sa alergi?
Inainte de Olimpiada ma gandeam la retragere, dar acest succes imi da aripi si ma face sa merg mai departe. Voi continua sa alerg! Nu ma opresc aici!

Pentru fiul dinamovist

Ai reusit sa dormi inainte de cursa?
Da, am adormit la ora 21.00 si m-am trezit la 4.00 dimineata. Am mancat ceva pe fuga si am plecat la lupta! Nu stiu insa daca voi mai reusi sa dorm in aceasta noapte, fiindca in orele urmatoare voi incepe sa constientizez ce rezultat mare am obtinut, mai ales dupa ce voi asculta imnul Romaniei! (n.r. - festivitatea s-a desfasurat la ora 20.00, ora Beijingului, la zece ore dupa finalul cursei de maraton).

Cui ii dedici victoria?
Fiului meu, Rafael, pe care l-am lasat in tara, la bunici, inainte de Olimpiada, pentru a ma putea pregati. Din pacate nu pot sa-l fac atlet. Lui nui place sa alerge! El e fotbalist, il adora pe Adrian Mutu si e mare fan Dinamo, clubul unde sunt si eu legitimata. Marti (n.r. - maine) plecam din China. Ne ducem in State. Vine si Rafael, pentru ca trebuie sa inceapa scoala.

Ti-ai facut calculul cati kilometri ai alergat in cariera?
Nu, n-am reusit sa numar niciodata, dar sunt foarte-foarte multi. In cea mai mare parte a saptamanii alerg 45 de kilometri pe zi! Iar pe luna nu alerg niciodata mai putin de 800 de kilometri!

In timpul cursei la ce te gandeai? Ai trecut pe langa toate reperele importante ale Beijingului.
Nu ma gandeam la nimic. Alergam!

CHIN

A lucrat la fabrica de mobila din Targu-Jiu

Constantina Dita-Tomescu, medaliata cu aur in proba de maraton de la Beijing, a avut o viata grea, tumultuoasa si inedita.

Inainte de a deveni mare atleta, Pusa, asa cum este alintata de prieteni, a locuit in satul Spahi, din judetul Gorj, impreuna cu parintii si cu cei cinci frati. Cativa ani, ea a facut naveta in fiecare zi: se scula cu noaptea-n cap, mergea pe jos cinci kilometri pana in comuna Turburea, apoi lua trenul personal pana la Targu-Jiu, oras in care se antrena si lucra.

Pe atunci, Constantina era pregatita de antrenorul Mircea Zorila. O ducea rau pe plan financiar, avand in vedere ca provenea dintr-o familie de agricultori. Ajutata de tehnician, Pusa s-a angajat la o fabrica de mobila din Targu-Jiu. Dupa antrenamente, se ducea la fabrica si muncea cot la cot cu ceilalti angajati.

„La sfarsitul zilei, aveam numai tiple in maini de la scandurile pentru mobila. Se lucra in trei schimburi, eu mai primeam intelegere pentru antrenamente“, marturisea Dita-Tomescu. Seara, dupa serviciu, campioana de la Beijing lua trenul spre casa, cobora la Turburea si o lua pe jos, in plina noapte, spre Spahi. „Pusa a ramas aceeasi persoana modesta si azi. N-a uitat de unde a plecat. Cand vine acasa, trece intotdeauna pe la Spahi ca sa-si vada parintii si locurile unde a copilarit“, povesteste Irina, una dintre surorile sale mai mici.

In copilarie, Constantina Dita-Tomescu isi petrecea toate vacantele pe camp. „Eram obligata, fiindca erau alte vremuri, dar mi-a si placut ceea ce am facut. Mergeam la sapa, cu vitele la pascut, adunam fanul si asa mai departe. Tin minte ca, in vreme ce eram cu vitele, aveam un radio portabil. Ascultam deseori stirile sportive si auzeam vorbindu-se despre… (continuare in Evenimentul zilei )