Stop! Femeia la urma...
05-Aug-2008 by Liviu Plesoianu (invitat special pe blog)
Tags: liviu plesoianu, carte, femei, botez, barbati, misoginism
Comanda cartea "Stop! Femeia la urma..." de Liviu Plesoianu
Il intalnesc pretutindeni, in fiecare zi… Chiar si la barbati pe care ii cunosc de multa vreme si pe care ii consider “de partea buna a baricadei” din punct de vedere intelectual, cultura l si uman. Misoginismul este o boala grea, o boala a mileniilor. O maladie teoretizata, legiferata si canonizata.
“Stiati ca baietii nu pot fi bagati in ligheanul cu apa, la botez, dupa o fata!?
…Se spurca! Fetele, fie ele chiar si niste nevinovate bebeluse de doar doua luni, sunt aprioric pacatoase, poarta in ele, inca de la nastere, o murdarie de care vlastarii cu prostata trebuie feriti ca de Dracu’ insusi. Vlastari cu prostata care, inca din aceste clipe primar e ale existentei lor, sunt invatati ca femei le sunt fiinte de rangul doi, cetateni ai planetei de mana a doua, care trebuie sa paseasca, mereu, in urma lor, supuse si cu capul cat mai plecat!”
Am inceput sa scriu aceasta carte din ratiuni terapeutice. Misoginismul, fie el si… “pios”, fie el si imbracat in… “patrafir”, imi intoarce celulele pe dos, imi amesteca ribozomii cu mitocondriile, imi teleporteaza in stomac atat de multi draci incat un preot grijuliu ar putea chiar deveni interesat sa ma exorcizeze.
De cand ma stiu, scrisul mi-a fost medicament, panaceu. Mi-am vindecat ranile, mi-am odihnit nervul, mi-am gadilat la subsuoara obsesiile pana cand acestea au inceput sa rada si, astfel, sa dispara. Asa si acum… Am inceput sa scriu aceasta carte pentru a ma putea tamadui. Remediul s-a dovedit insa mincinos. Cu cat scriam mai mult, cu cat mergeam, pagina cu pagina, mai departe, cu atat mai viguroasa devenea obsesia, cu atat mai multe grade se strangeau intre tample. In scurta vreme, am inteles. - NU ma pot vindeca. Atata vreme cat viata va considera ca suflul meu ii este util, voi continua sa scriu despre acest subiect. Pentru ca urateniei lumii create de barbati trebuie sa i se contrapuna frumusetea unei alte lumi. O lume pe care numai o
femei
e o poate crea. O lume in care razboaie nu pot fi pentru simplul motiv ca o mama nu poate spune, nonsalant: “La razboi,
copii
!”. O lume care - culmea! - chiar poate fi!
Comanda cartea "Stop! Femeia la urma..." de Liviu Plesoianu