Tags: Educatia bebelusului, jurnal de tatic, desprecopii, copil, educatie



Acum vreo 10 ani, pe un post local, am vazut o emisiune pentru copii. Prezentatoare, o ochioasa cu codite de vreo 8-9 ani, se plimba cu microfonul printre invitati si ii intreba: "Cum te numesti si de unde esti?". Raspunsul venea cu voce tremurata: "Ma numesc Dorin si sunt din Slobozia.". Imediat, ochioasa striga: "Bravo, bravo, sa aplaudam!". Al doilea raspuns: "Ma numesc Sorina si sunt din Slobozia.". La fel: "Bravo, bravo, sa aplaudam!". Aproape 40 de minute, dintr-o emisiune de o ora, ochioasa noastra a facut prezentarea invitatilor.  Toti erau din Slobozia:-) Si am aplaudat pana ne-au durut mainile.

In grupul nostru de prieteni, "Bravo, bravo, sa aplaudam!" a ramas un fel de laitmotiv. Mergeam la munte si aprindeam focul de gratar? "Bravo, bravo, sa aplaudam!". Ajungeam pe Varful Ascutit (in Piatra Craiului, pentru cunoscatori)? "Bravo, bravo, sa aplaudam!" Nu aveam suficienti bani sa platim cazarea la mare? "Bravo, bravo, sa aplaudam!". Ne lasa batrana Dacie in mijlocul campului? "Bravo, bravo, sa aplaudam!". Si iata ca acest aplaudat a intrat intr-o noua era. In "era Vlad Cristian".

Baiatul nostru de aproape 10 luni a facut primul gest constient (sau cum s-o numi in psihologia copilului). De peste 6 saptamani, il rasplatim cu aplauze pentru absolut orice lucru pozitiv. Il spalam pe cap? Aplauze! Ii dam sa manance? Aplauze! Il schimbam de pampers? Aplauze! Asadar, intr-o noapte, pe la 03.15, auzim un zgomot suspect din camera lui. Era clar ca se trezise. Facem, fireste, un comitet de urgenta si o luam, tiptil-tiptil, spre camera copilului. Deducem, in semi-intuneric, ca este in fund, in mijlocul patutului. Aprindem o veioza, ne vede, si, absolut normal, incepe sa... aplaude! La 3 noaptea, baiatul nostru aplauda intrarea in scena a parintilor, chiori de somn, dati peste cap de caldura si de programul de odihna neregulat. Am ramas fara grai si ne-au dat lacrimile...

Dupa episodul intitulat "Aplauze in noapte", Vlad a inceput sa se bucure pentru absolut orice. Descopera o jucarie noua, pac, aplauze. Ii spui ca nu are voie sa dea cu palma in televizor? Aplauze. Pare o nimica toata, dar suntem... continuare in JURNAL DE TATIC - cartea.



căutare personalizată






RSS 2.0 - Campeanu.ro Flux RSS | Ajutor

E-@ltfel Romania | Marketing online | Controlul si reducerea costurilor | Corespondenta de afaceri | Strategii de vanzari | Stirea zilei | Bilete avion ieftine | Sport