Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Romania a castigat deja IRB Nations Cup

Din punctul nostru de vedere, Romania a castigat deja IRB Nations Cup. Spunem asta din punct de vedere organizatoric, pentru ca a existat o echipa de oameni care au muncit zi si napte, fara ca acest termen sa fie deloc o exagerare, pentru organizarea turneului. Si deja se sopteste ca exista o sansa sa organizam competitia si anul viitor, drept rasplata a muncii acestor oameni. Ar fi fost nedrept sa nu va vorbim si despre munca acestor oameni.

Ce credeti ca inseamna sa organizezi un turneu international, cu 6 echipe, 9 meciuri oficiale, 120 de antrenamente, 8 arbitri, 10.000 de spectatori in total si 3 terenuri de antrenament? Multa munca in primul rand, maximum de eficienta si capacitatea de a rezolva cel putin doua probleme aparute in acelasi timp fara a afecta in nici un fel desfasurarea competitiei.
    
O echipa de 30 de oameni a muncit pentru ca acest turneu sa fie atat de frumos precum l-ati vazut dumneavoastra la televizor sau Live, pe stadion. Unii dintre ei au dormit 3 ore pe noapte, altii s-au mutat cu totul la hotelul unora dintre echipele participante. Aproape toti nu au vazut nici un meci in intregime la acest turneu, pentru ca in timp ce se joaca o partida sunt alte zeci de lucruri de facut pentru ca urmatoarea sa inceapa si sa se incheie in conditii perfecte.
    
Directorul de turneu Florin Campeanu este in mare parte “vinovat” de aceasta competitie, el fiind cel a avut grija si anul trecut ca IRB sa ne acorde din nou gazduirea celor 9 meciuri, cu echipe de pe 3 continente. Munca pentru IRB 2008 a inceput cam cu 3 luni inainte de 7 iunie, ziua in care au sosit echipele, si a insemnat sute de e-mailuri, faxuri si telefoane pentru ca totul sa iasa bine. Campioni la probleme, uruguayenii, care au schimbat cam 5 loturi inainte sa se decida cu ce jucatori vin si au avut atatea trasee de zbor incat nu mai exista companie la care sa nu-si fi rezervat bilete. Pe 7 iunie, Campeanu si-a trimis pustiul de nici un an la socri si s-a mutat in “cartierul general” de la FRR. Cu un scurt intermezzo de 3 ore pe noapte in care admira Bucurestiul din masina si verifica daca nu cumva vecinii l-au dat disparut.

Pe la directorul de turneu au trecut toate problemele unei astfel de competitii, de la poftele culinare, distractive sau rugbystice ale oaspetilor nostri pana la descalcirea programelor de antrenament in care erau uneori 3 echipe care vroiau la aceeasi ore si pe acelasi teren, atragerea sponsorilor si coordonarea tuturor evenimentelor dintr-o zi de meci, asigurarea securitatii la stadion ori “calmarea” tuturor celor care simteau ca ar fi trebuit sa primeasca invitatie gratuita si sa stea pe cel mai bun scaun din Tribuna I. Deviza “Trebuie sa o rezolvam” pe care o are undeva in buzunarul de la piept a facut ca nimic din ceea ce parea uneori imposibil sa nu ramana fara solutie. Si sa stiti ca au existat situatii in care 9 din 10 persoane s-ar fi ridicat, si-ar fi luat caciula si ar fi plecat.
    
“Munca de jos” este parte aceea nevazuta, care permite ca totul sa fie perfect organizat desi, prin definitie, omul are o doza de neprevazut ramasa oricand pentru a fi folosita. Imaginati-va cum ar fi fost intrarea, ordinea si, mai ales, iesirea de la stadion daca nu ar fi existat o persoana care, impreuna cu o echipa de voluntari foarte decisi, nu ar fi coordonat totul in cel mai mic amanunt. Cu piciorul inca in recuperare dupa un accident destul de urat, Nicu Ungureanu este cel pe care l-a pomenit probabil jumatate de stadion la fiecare etapa pentru ca nu i-a lasat sa stea in sectorul VIP ori ca i-a trimis la Tribuna a II-a unde aveau bilet, desi fiecare ar fi dorit sa stea la Tribuna I pe principiul ca “este acolo un loc liber”. Si va face asta si la ultima etapa, fiindca inca mai spera ca poate civiliza un public care pana acum 2 ani nici nu concepea ca la meciurile de rugby se plateste bilet.
    
Doamnele acestei echipe au fost poate cele mai alergate persoane din zona Arcului de Triumf in ultimele zile chiar daca alaturi este Stadionul de Atletism. Orice echipament care a parasit sau intrat sediul FRR si orice usa s-a deschis a avut girul, verbal si mai ales fizic, al lui Ana Serban, pentru care cuvantul “logistica” nu mai vine de mult de la logica ci isi trage radacina din mioriticul “da’ eu de unde iau asta?”. Si s-a gasit exact locul respectiv. Prin mainile Silviei Teodorescu a trecut aproape fiecare hartie legata de turneu, in romana, engleza ori franceza, iar daca am fi reciclat tot ce s-a scris, la care am adauga si e-mailurile, cu siguranta ca acum am fi impadurit de mult toate dealurile care o iau in fiecare primavara la vale dupa ce ne surprinde dezghetul. Langa ele, Violeta Bedereag si Mariana Popescu. Adica cele doua doamne care raman pana la orele 01 sau 02 dupa fiecare meciuri pentru a strange tot ce se simte dator fiecare spectator sa lase pe, sub sau langa scaunul pe care sta in tribune. Cine stie, poate, daca cititi, unii dintre dumneavoastra va ganditi sa faceti o investitie de 1 RON si data viitoare aduceti o punga in care sa strangeti mioriticele seminte savurate cu atata pofta. Ar fi un inceput.
    
Barbatii au parte de slujbe mult mai interesante si, fiecare, in dublu sau triplu exemplar. Emilian Ionescu este creierul financiar care face ca facturile sa fie onorate si astfel totul sa existe insa nu ezita ca in ziua de meci sa stea minimum 4 ore pentru a va oferi atat de mult doritele bilete. Alaturi de el, veteranul Florian Dudu are grija ca toata lumea sa fie perfect aliniata si indrumata spre tribuna la care are acces. Tot in acea zona Florin Matei este cel care primeste grupele de copii si juniori venite pentru a vedea cu ochii lor cum joaca idolii de la nationala. Poate vi se pare ca este prea mult sa ai grija de sala de forta si antrenamentul tuturor echipelor venite la IRB Nations Cup, in fiecare zi de la 10:00 la 20:00, si apoi sa fii responsabil de frumoasele majorete de la Patriots Girls si de galagiosii muzicati de la Los Platanos, insa Robert Ion s-a descurcat pana acum fara greseala, coordonand intre timp si juniorii voluntari disponibili pentru a da o mana de ajutor.
    
Poate unii dintre dumneavoastra au vazut in zilele de meci trecand in fuga un tricou albastru cu sigla FRR care avea atasat un permis de trecere cu inscrisul “Organizator”. Ei bine acela era Romulus Motei, care are in grija tot ceea ce tine de bannere, sponsori, VIP, oficialitati, invitatii si organizarea lor, plus alte 43 de lucruri greu de definit. Intr-un cuvant, cel care rezolva ceva ce trebuie rezolvat.Cam in aceeasi situatie este si seniorilor arbitrilor Emil Pirtoc, care, dupa ce ii coordoneaza pe cei 8 “fluierasi” delegati oficial pentru a conduce meciuri la acest turneu, isi strange trupa sa de arbitri din campionatul intern si rezolva probleme pentru care uneori si jandarmeria ar fi avut un personal insuficient de bine calificat. Spre exemplu, daca l-ati fi vazut pe Bogdan Milita incercand sa explice in romana pentru a fi inteles in georgiana “gheata s-a topit in pubelele sud-africanilor, dar vine alta in 3 minute”, ati fi inteles ce important este ca ei sa fie acolo. Mai ales ca acea gheata chiar a ajuns in 3 minute.
    
Mai sunt persoane despre care nu am scris, dar revenim dupa ultima etapa, pentru a nu va plictisi. Sunt ofiterii de legatura care au stat langa fiecare echipa si nu si-au mai vazut familile cu zilele, sunt sefii care au coordonat totul in amanunt si astfel au existat dispozitii ce au putut fi executate alaturi de acei incredibili oameni de la agentia de turism Triunghi care au reusit sa-I aduca la turneu chiar si pe uruguayeni, desi la un moment dat toata lumea se resemnase la gandul ca lor le este mai cald la ei acasa. Mai sunt momente unice de la acest turneu, din spatele culiselor, pe care trebuie sa le stiti pentru ca ele ar putea fi stranse intr-o carte despre cum se organizeaza un eveniment in Romania dupa exigentele de la Dublin. Si asupra lor vom reveni.

Am vrut insa sa stiti macar o parte din ce se intampla in spatele celor 80 de minute ale meciului echipei nationale a Romaniei sau in spatele celor 240 de minute de meciuri ale unei etape IRB Nations Cup. Acest turneu inseamna un urias efort al unor oameni care incearca sa va faca sa plecati fericiti de la stadion.

Daca au reusit macar o data inseamna ca nu au muncit in van.

*** detalii complete despre turneu pe www.rugby.ro ***