Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Jurnal de tatic. Episodul 16: Mama

Tags: bebe, desprecopii.com, sugar, sarcina, tulburari de somn, somn agitat, parinti, copii, Calma Baby, Baby Drink, dinti, degete, suzeta, despre copii, desprecopii, colici, carusel

---

Am revenit. A trecut o luna de la ultimul Jurnal de tatic si s-au petrecut atat de multe lucruri in viata noastra incat nu stiu cu ce sa incep. Trec peste probleme... ele sunt singura certitudine, alaturi de taxe si impozite. Avem in fiecare zi zeci de motive pentru a fi tristi si doar cateva pentru a zambi. Pana la urma, viata este o chestie de optiune: vrei sau nu vrei sa cedezi in fata tristetii. Uneori, lupta este grea. La fel si viata.

Sunt un optimist, asa ca o sa va plictisesc in acest jurnal cu "realizarile" baiatului nostru: Vlad Cristian. De trei saptamani, "capseaza" tot ce prinde. I se vad doi muguri de dinti, in partea de jos, si simte nevoia sa roada permanent, precum un sobolan. Acesta este si motivul pentru care plange mai mult decat a facut-o in intervalul 5-7 luni. Plange de ni se rupe inima si, cu greu, incepe sa rada la maimutarelile noastre (exact acesta este cuvantul care descrie ceea ce facem noi in fata lui pentru a-i schimba starea de spirit).

Baiatul nostru sta in fund! Si nu numai ca sta in fand, dar se ridica si in picioare, avand nevoie doar de un... deget. Ii dai un deget si, hop, e sus. Ii tremura picioarele precum o piftie de curcan uitata in arsita torida a unei zile de vara, dar important este ca rezista. De cand a trecut la pantalonasi scurti si bluze fara maneci, am descoperit cat de mult seamana cu mascota Michelin... E grasut inca, are peste 10 kilograme, dar, trebuie sa fiu sincer, a mai dat jos din falci in ultimele saptamani. Daca ne uitam cu atentie la el, ii vedem... gatul. Ceea ce, pana acum, era imposibil.

Dar in acest jurnal de tatic nu mi-am propus sa vorbesc despre Vlad si nici despre mine. Voi vorbi despre MAMA. Am scris-o cu majuscule, pentru ca e firesc sa fie asa. Dupa 8 luni, sotia mea merita o diploma. Nu neaparat de mama eroina (nu vreau sa stiu cum e sa cresti gemeni sau tripleti), dar o diploma simpla si plina de intelesuri, de MAMA.

Cine nu stie cum e sa te trezesti opt luni, in fiecare noapte, fara exceptie, cel putin de doua ori, nu poate intelege. La fel, cine nu a ascultat un copil (al tau) plangand o jumatate de ora, non-stop, fara sa poata fi alinat. O sa spuni, cititorule: "ce mare scofala sa-ti planga copilul o jumatate de ora?". Iar eu te intreb: tie ti-a plans?

Multa vreme m-am intrebat de ce atatia poeti si scriitori i-au dedicat mamei volume intregi. Normal, imi iubesc enorm mama, ca orice om normal. Stiu cat s-a chinuit cu mine, dar asta doar de cand am inceput sa am amintiri. Cu copilul nostru, traiesc "live" o perioada pe care, pana acum, am vazut-o doar ca spectator. Marturisesc: mi se parea simplu sa cresti un copil. Nu e deloc. Este doar frumos!

De opt luni sunt implicat pana peste cap in cresterea baiatului nostru. Rolul meu este infim in comparatie cu cel al sotiei. Cand il aud noaptea, prin vis, mama este deja de cateva secunde la el, cu biberonul cu lapte sau ceai. Dimineata, cand incerc sa mai rup doua-trei minute, ea este langa patut, cu ochii carpiti de somn. Cand eu mai verific un e-mail, incercand sa rezolv de acasa problemele pe care nu le-am rezolvat la munca, mama curata morcovi, spala rufe si face "entertainment".

De la nasterea lui Vlad Cristian, universul nostru s-a... continuare in JURNAL DE TATIC - cartea.