Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Ce are sunca afumata cu denominarea?

Muntii Apuseni. Mai precis, localitatea Garda de Sus. Un picior de plai si, mai ales, o gura de Rai. Sunt sigur ca asa arata Raiul, dar nu la fel de sigur ca voi ajunge vreodata acolo. La cata coruptie exista, probabil ca se cere mult ca sa ajungi in Raiul din cer. Raiul de pe pamant este insa accesibil. Cateva sute de kilometri si, practic, nu mai esti in Romania. Peste tot oameni simpli, de o amabilitate dezarmanta. De-a lungul Ariesului sunt cateva sate in care timpul s-a oprit demult in loc. Televizorul este o raritate, iar radioul se aude cu greu dintre capitele de fan de-abia cosit. Oamenii cresc animale si lucreaza pamantul. Cand aud vorbindu-se despre Uniunea Europeana au senzatia ca le povestesti despre o ruda de-a ta cu acest nume.

Din a treia incercare afli cine este presedintele tarii. La premier lucrurile sunt mai complicate… In aceasta zona blagoslovita de Dumnezeu, pamantul devine misterios. Pesterile din zona atrag ca un magnet turistii, fenomen benefic si nu prea pentru localnici.

Cand mergi spre Pestera Scarisoara, de fapt, spre Ghetar, poti sa te ghidezi dupa marcajul pe banda rosie. Sau dupa sticlele goale de bere… Turistul roman nu este constient, deocamdata, ca stranepotul lui ar putea vedea, in loc de munti adevarati,… adevarati munti de PET-uri. In fine, nu fac parte dintre cei ce vad doar partea goala a paharului. Experienta unei vizite la Ghetarul Scarisoara bate orice sport extrem. Daca nu ati mers sa-l vedeti, e cazul sa o faceti imediat dupa ce terminati acest editorial. Pe drumul de intoatrcere spre… civilizatie, oprim in fata unei gospodarii izolate. Vecinul e la o aruncatura zdravana de bat. Intrebam daca nu cumva au branza de vanzare si raspunsul este afirmativ. O femeie de 60-65 de ani, pe care nu o pot numi batrana, avand mai putine riduri decat am eu, vine cu o bucata. Gustam, ne place. O cantareste rapid si ne spune pretul: 60.000 lei. Mai ieftin cu 30% ca in Piata Moghioros. Scot din portofel o hartie de 10 lei. Noi. I-o intind si femeia se uita la bancnota cu o curiozitate nedisimulata. Ma intreaba sincer: “ce bani sunt astia?”. Ii raspund, sper eu, fara infatuarea omului de la oras: “Sunt bani noi, mamaie.” Si precizez: “A fost denominare si hartia aceasta reprezinta 100.000 de lei, din cei vechi.”.

Cuvantul denominare nu produce nici o reactie. “S-au schimbat banii, s-au taiat 4 zerouri.” Raspunsul vine rapid: “Tinere, nu am mai vazut bani din astia. Dar te vad om serios si te cred pe cuvant. Zici ca pot sa cumpar cu ei de la magazinul din sat? Stai sa ma duc dupa rest.” Se intoarce si imi spune ca nu are de unde sa-mi dea rest, ca “omul ei nu e acasa”. Obisnuit cu mica ciupeala a pietarului de la oras, ii spun resemnat: “Lasati, ca nu e nici o problema. Sanatate!”. Femeia nu vrea insa in ruptul capului sa ramana datoare. “Stati putin, ca va dau rest niste sunca, numa’ ce-am scos-o din afumatoare! Ia veniti cu mine!”. Ma duc intr-o camaruta din curte unde descopar… tezaurul. Carnati afumati, sunci, cascaval, ce mai, un adevarat arsenal pentru a invinge la puncte iarna. Cu un gest plin de bunavointa imi taie o bucata de sunca, din “aia mai subtire”, asa cum am cerut. Atat de subtire incat era… groasa de o palma. M-am ales cu aproape un kilogram de sunca pe care am dat 4 lei noi. Am mancat din ea tot concediul si inca mai am, desi mi-a distrus habitatul din balcon, unde a “exilat-o” sotia.

In doar o jumatate de ora am cumparat branza si sunca, dar am primit si o lectie de viata. Mai exista oameni care au incredere in alti oameni. Romani care nu vor sa te fure si romani care nu au auzit de denominare. Romani care nu te inseala la cantar ca sa-ti ia toata suta de mii. Romani care iti dau rest la 10 lei noi o bucata de sunca afumata. Eu cred ca Romania adevarata mai poate fi gasita inca in fiecare dintre noi. Pana atunci insa, o gasiti cu siguranta in Apuseni. Si in alte cel putin 50 de locuri pe care tranzitia si… denominarea nu le-au afectat. Va astept la sunca afumata cu mustar (daca nu aveti colesterol).

(articol scris in august 2005)