Anca Parghel, jazz, club, muzica, Ioan Gyuri Pascu, concerte

Let s Jazz sau Pseudocronica unui eveniment

17-Feb-2008 by Tamina Manea (invitat special pe blog)

Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Let s Jazz sau Pseudocronica unui eveniment

Tags: Anca Parghel, jazz, club, muzica, Ioan Gyuri Pascu, concerte

Mergem intr-un club de jazz pentru un concert cu Anca Parghel. Clubul este mic si cam toata lumea cunoaste pe toata lumea iar cei "noi" ca mine sunt intampinati prietenos. Schimbam saluturi si mici remarci prietenoase cu "vecinii" de la mesele alaturate si asta imi da un sentiment bun. Dupa o vreme vine si Anca si saluta si ea pe toata lumea si dupa inca o vreme se "urca" pe scena, de fapt un colt al clubului unde s-au asezat instrumentele.

Debutul evenimentului este inedit pentru mine. Anca Parghel sta pur si simplu de vorba cu noi si, chiar daca pare greu de crezut, nu este un monolg. Brusc realizez ce extraordinar castig este dreptul la aceasta intimitate cu artistul. Noi nu mai stam impietriti "ca la spectacol" iar "ei" nu mai sunt izolati de o cortina de lumina dincolo de care nu stiu exact cine se afla. Se creaza din aceasta interactiune, o complicitate dulce, ce ne face sa ne bucuram unii de altii, de prezenta noastra impreuna in acel loc si moment.

La finalul programului este invitat sa cante si Gyuri Pascu ce se afla printre spectatori. Si a mai urmat un mico-recital senzataional in care el si Anca au facut un jam session.

Concertul a fost minunat. Frumoase au fost si pauzele "de povestit" ale Ancai. Fara infatuare, fara nimic artificial, ne-a impartasit ganduri si amintiri recente. Totul a fost atat de natural incat te trezeai cateodata dandu-i replica. Am trait cu totii un sentiment de prietenie �. relaxanta. Si mai in gluma mai in serios am primit si o lectie care merita sa vi-o impartasesc si voua. Anca a fost de curand in Brazilia. Acolo, ne povesteste ea, un coleg acumuland o mare uimire vazand toti oamenii veseli si vesnic pusi pe dans intreaba in cel din urma un localnic: "De ce sunteti voi atat de veseli?" Raspunsul este naucitor: "Noi nu gandim prea mult si iubim viata!" Impartasesc opinia Ancai ca sunt doua aspecte la care trebuie sa luam aminte, fireste cu ajustarile de rigoare. Dar faptul ca asa cum a spus si ea ne petecem mult timp gandind la drobul de sare, la capra vecinului, la tot felul de scenarii in general pesimiste ne conduce in final la o umbrire a dragostei noastre de viata.

Am trait o seara frumoasa, alaturi de prieteni cunoscuti si necunoscuti, alaturi de artisti talentati si plini de dragoste pentru jazz, oamenii,...si viata.

O experienta altfel....dar cu siguranta de repetat, lucru la care va invit si pe voi.

Posted in Articole, E-@ltfel Romania | Print |