Motanul miraculos
10-Dec-2007 by Tamina Manea (invitat special pe blog)
Tags: e-@ltfel Romania, institutiile statului, respect, dosare, examene, motan, pisici, animale de companie
Este o banalitate sa spui ca viata este plina de surprize, dar cand acestea sunt frumoase, parca nu mai suna asa desuet.
Am de facut un drum la o institutie de stat, cu niste acte. Banuiesc ca ati trecut si voi prin asta si stiti cam ce sentimente ma cuprind. Trag aer in piept si intru. Prima surpriza! Portarul ma saluta politicos, dar nu asta este adevarata surpriza. Portarul poarta costum! Este efectiv imbracat “la patru ace”! Iar holul este mochetat si curat! Si surprizele nu mai contenesc! Intr-un colt zaresc doua castroane unul cu biscuiti si unul cu apa. Biscuiti sunt pentru pisici, iar de sub un scaun apare si unul din beneficiari. O frumusete de motan roscat si grasan.
O doamna venita si ea “cu dosarul” nu rezista si il mangaie in trecere. Un angajat in trecere ii adreseaza si el un “ce faci grasane?” si un alint. Portarul ma intreaba unde doresc sa ajung si insista amabil sa imi cheme liftul, chiar daca nu am de urcat decat doua etaje. Recunosc ca am o senzatie bizara, asa cam ca la dentist cand nu te doare. Tot astepti sa se intample si cu cat trece timpul te astepti la ceva mai rau…. Ajung la biroul unde am treaba si alte surprize ma asteapta. Nu este coada, functionara care se ocupa de dosarul meu ma roaga sa iau loc si pentru ca este cald ma invita sa imi pun haina in cuier. Birourile sunt invadate de dosare. Telefoanele suna continuu dar cumva functionarele reusesc sa isi pastreze cumpatul. Ajunge si dosarul meu sa fie inspectat. Are cateva lipsuri. Simt ca imi fuge pamantul de sub picioare. Dar functionara ma incurajeaza. Nu este nimic. Pot sa ii aduc restul de acte maine. Mai mult chiar scrie pe o hartie exact ce am de adus. Ne despartim zambind si la salutul meu raspund, dintre muntii de dosare, toate functionarele din incapere. La iesirea din cladire schimb cateva cuvinte cu portarul. Il iubeste mult pe motanul gras, puturos si rasfatat si nu este singurul. Cum sa nu iubesti o sosie reala a lui Gartfield?
Ies un pic nauca. Ce o fi cu institutia aceasta? O fi de vina motanul? Sau portarul elegant si amabil?
Cert este ca si in Romania, intr-o institutie de stat poate fi si altfel decat ne-am obisnuit sa fie. Maine o sa duc pentru prima data intr-o institutie de stat – flori, bomboane si …. o jucarie pentru un motan. Si o sa o fac din toata inima!
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS