Cum este condusa Romania...
04-Dec-2007 by Liviu Plesoianu (invitat special pe blog)
Tags: metrou, Piata Victoriei, haos, aglomeratie, politicieni, dezamagire, alegeri, parlamentari, amenzi, tramvaie
...Exact asa cum puteti urmari in filmuletele de pe aceasta pagina (
http://www.e-actual.ro/editoriale/Exact-asa-e-condusa-Romania.htm
). Filmulete de cateva minute pe care le-am putut, cu greu, inregistra in minunatul metrou bucurestean, in buricul targului, la Piata Victoriei, ieri, 3 decembrie 2007! Chiar daca imaginile in miscare vorbesc de la sine, cu voia dumneavoastra, imi voi exprima si eu, aici, cateva opinii referitor la gradul de civilizatie din tara in care traim.
Nesimtirea multora dintre cei care ne conduc destinele trebuie facuta publica. Pentru ca nici macar cel mai inalt brad artificial din Europa nu poate schimba imaginea jalnica a unui oras pseudoeuropean, a unei capitale in care cetateanul nu beneficiaza nici macar de un dram de respect din partea autoritatilor. Stiu ca multi dintre dumneavoastra, stimati cititori, locuiti in provincie, altundeva decat in Bucuresti. Editorialul acesta va este adresat, insa, in egala masura. Pentru ca trebuie tras un semnal de alarma. Pentru ca ceea ce se intampla in capitala unei tari reflecta cat se poate de fidel realitatea la nivelul intregii tari. Pierdut speranta. O declar nula! Nutresc inca speranta ca povestea Bucurestiului sa se dovedeasca a fi una cu final neasteptat. Pe de alta parte, analiza rece si experienta anterioara ma determina sa ma resemnez cu gandul ca vor mai trece ani buni pana cand lucrurile vor intra in normalitate. Nu-i vorba ca nu exista capitala in lumea civilizata care sa nu se confrunte cu tot soiul de probleme. Acolo, in lumea civilizata, se cauta insa intotdeauna solutii. O groapa in asfalt, de pilda, reprezinta pur si simplu o problema careia i se gaseste prompt o rezolvare. La noi, aceeasi groapa in asfalt devine semn al neputintei, ori al lipsei de interes. Ceea ce in lumea civilizata poate duce la demisia unui primar, la noi aduce doar vorbe si naduf. ** Aboneaza-te acum GRATUIT la E-actual – un ziar electronic axat pe esential!
Nesimtirea multora dintre cei care ne conduc destinele trebuie facuta publica.
Pentru ca nici macar cel mai inalt brad artificial din Europa nu poate schimba imaginea jalnica a unui oras pseudoeuropean, a unei capitale in care cetateanul nu beneficiaza nici macar de un dram de respect din partea autoritatilor.
Stiu ca multi dintre dumneavoastra, stimati cititori, locuiti in provincie, altundeva decat in Bucuresti. Editorialul acesta va este adresat, insa, in egala masura. Pentru ca trebuie tras un semnal de alarma. Pentru ca ceea ce se intampla in capitala unei tari reflecta cat se poate de fidel realitatea la nivelul intregii tari.
Pierdut speranta. O declar nula!
Nutresc inca speranta ca povestea Bucurestiului sa se dovedeasca a fi una cu final neasteptat. Pe de alta parte, analiza rece si experienta anterioara ma determina sa ma resemnez cu gandul ca vor mai trece ani buni pana cand lucrurile vor intra in normalitate. Nu-i vorba ca nu exista capitala in lumea civilizata care sa nu se confrunte cu tot soiul de probleme. Acolo, in lumea civilizata, se cauta insa intotdeauna solutii. O groapa in asfalt, de pilda, reprezinta pur si simplu o problema careia i se gaseste prompt o rezolvare. La noi, aceeasi groapa in asfalt devine semn al neputintei, ori al lipsei de interes. Ceea ce in lumea civilizata poate duce la demisia unui primar, la noi aduce doar vorbe si naduf.
**
Aboneaza-te acum GRATUIT la E-actual – un ziar electronic axat pe esential!
http://www.e-actual.ro/abonare.htm
**
15 ani au trecut si inca 15 vor mai fi trebuind sa treaca pana cand se va intelege ca, daca se urmareste cu adevarat salvarea Bucurestiului – pentru ca deja se pune problema "salvarii" -, atunci trebuie neaparat urmarite cateva prioritati. Iar cea mai importanta dintre acestea mi se pare cea a planificarii, proiectarii si construirii unei retele de parcari pentru autoturisme. Parcarile - subterane, supraetajate sau amplasate in zone momentan nefolosite in nici un fel – ar fi singura sansa a Capitalei de a scapa de periculosul cheag. Congestia poate fi evitata doar in acest mod.
Consecinta imediata ar fi eliberarea, pe aproape fiecare strada, straduta sau artera principala a cel putin doua benzi, ocupate in clipa de fata de masinile care nu au alt loc unde sa isi teasa somnul. Va imaginati ce ar insemna cate cel putin o banda in plus pe fiecare sens? Sau cum s-ar simti pietonul daca pe trotuarele care ii sunt rezervate nu s-ar mai afla nici un autovehicul?
O alta problema mi se pare cea a tramvaielor. Cu ocazia ultimei ninsori abundente din Bucuresti, cine a avut karma atat de neagra (precum subsemnatul) incat sa se afle in talmes-balmesul absolut dintre intersectiile "Bucur Obor" si "Doamna Ghica" va intelege, imediat, la ce ma refer: kilometri de masini "bara-la-bara", care au parcurs o statie in peste doua ore din cauza tramvaielor care blocasera intersectiile.
M-am intrebat atunci de ce nu au fost oprite tramvaiele la depou, pana la fluidizarea traficului rutier. Si ma intreb acum de ce nu se opteaza pentru renuntarea la tramvaie (ceea ce ar insemna deblocarea intersectiilor, eliberarea a inca doua benzi, diminuarea substantiala a poluarii fonice), suplimentandu-se numarul de troleibuze si de autobuze (cu respectarea obligatorie de catre celelalte autoturisme a benzii troleibuzelor).
Ce ar mai fi de adaugat? Ca tot ce se contruieste nu se incadreaza in nici un plan de urbanism, pentru motivul foarte simplu ca nu exista asa ceva! Ca spatiile de joaca pentru copii au ajuns o specie pe cale de disparitie. Ca suportam an de an, cu stoicism, refacerea drumurilor, pentru ca, peste nici sase luni, sa ne zdruncinam din nou neuronii. Ca reteaua de canalizare nu e suficient de veche si de proasta (vezi benzile pe care circula adeseori apa de ploaie, iar nu masinile; mai imbata-ti apoi narile cu mirosul ingrozitor care este emanat vara de baltile a caror apa nu are in ce canale sa se scurga!) incat sa ii preocupe pe edili.
Ca nu se gandeste nimeni sa impuna amenzi usturatoare pentru toti cei care arunca pe jos tot felul de obiecte si resturi menajere (s-ar crea cu aceasta ocazie si niste locuri de munca, pentru persoane a caror responsabilitate ar fi administrarea acestor amenzi, cu mentiunea ca salariile acestora ar fi direct proportionale cu cuantumul amenzilor – ceea ce i-ar determina, evident, sa isi desfasoare cu abnegatie activitatea!). Ca maine dimineata va trebui iarasi sa fiu foarte atent, la sapte dimineata, sa vad cam in ce ape se mai scalda domnul caine; daca nu cumva e in toane proaste si trebuie, din nou, din politete, sa il evit...
Am votat totusi, din simt civic, in data de 25 noiembrie. Speranta insa tocmai mi-am pierdut-o, ieri, intr-o groapa noua, ciupita din asfaltul plin de umor al unui simpatic bulevard. Si sunt extrem de slabe sansele de a o mai regasi. In consecinta, o declar nula...
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS