Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Jurnal de tatic. Episodul 8: Botezul

Tags: obiceiul botezului, sugar, lapte, fericire, parinti, copil, mama, tata, pampers, biberon, baie, somn, botez, crestinare, nasi, biserica,

---

Sunt atat de obosit dupa cateva zile de alergatura maxima, incat astazi il voi lasa pe Vlad Cristian sa va scrie. Mai ales ca el a fost actorul principal al celui mai important eveniment crestin din viata sa: botezul. Asadar...

Dupa ce m-am culcat la 01.00 si m-am trezit la 01.15, cand tati a venit din hipermarket (cu ultimele cumparaturi pentru botez), am decis sa fiu rezonabil si sa adorm la loc. Pana la 02.45. Dupa care mami mi-a dat din nou sa pap (tati sforaia... incet, ca un gater care taie lemne intr-o padure din Alaska) si m-am culcat din nou. Pana la 06.00 cand am decis ca este momentul sa ma uit cu mare atentie pe pereti. E drept, m-am mai uitat eu si in alte dati, dar parca niciodata nu au fost atat de interesanti!

Asa ca am inceput sa cant incetisor. Eu asa zic, ca e cantat. Mami si tati spun ca e plans, si ma iau in brate, dupa tentative repetate de a ma convinge sa cedez leganandu-ma cu landoul. Asa ca am ajuns in brate la tati, care dormise aproximativ 3 ore (timp efectiv, cum am aflat ca se spune prin sport).

Ne-am plimbat prin tot apartamentul, i-am rasuflat in ureche si, sincer sa fiu, mi-a fost cam teama ca, la un moment dat, o sa adoarma (d)in picioare. N-a adormit si, pe la 10.00, a plecat la gara sa-i ia pe bunicii mei din partea mamei. Mi-am dat seama ca e o zi importanta dupa cat de agitata era mami. Tot aranja prin casa si bifa niste lucruri pe care le punea intr-o geanta. In fine, am papat din nou si, dintr-o data, s-a umplut apartamentul. Bunicii, matusa si unchiul din partea lui tati, Radu, un prieten bun cu care tati a carat niste baloane (foarte interesante!), nasii. Mi-au placut nasii! El este un adevarat gentleman, prezentabil si calculat, iar ea m-a fascinat. Mi-a vorbit permanent si, cand m-a luat in brate, am simtit cum ma invaluie o energie pozitiva. Acuma, o sa spuneti ca un copil de doua luni nu stie ce e aia energie pozitiva. OK, poate aveti dreptate. Stiu doar ca la nasa in brate m-am simtiti foarte bine!

Am plecat de acasa cu viteza vantului care mai ca rupea pomii de pe strada pe care ma plimb cu mami. In cateva minute am ajuns la o bisericuta de lemn, foarte frumoasa, la care merg mami si tati cand sunt evenimente crestine (Paste, Craciun). Inauntru, lume ca la circ! Multi prieteni de-ai lui mami si tati care se uitau la mine ca la un extraterestru care coboara din naveta spatiala si le cere o bere fara alcool. Imi tot zambeau, ma gadilau, in speranta ca voi zice ceva. Degeaba! Intreaga mea atentie s-a indreptat instant catre doua fete frumoase care, se pare, venisera cu aceeasi treaba.

Imbracate sumar, cantau ca si mine, una pe o voce mai inalta, alta pe o voce mai joasa. Ce mai, a iesit un spectacol demn de o reprezentatie la Opera: "Tenorul si cele doua soprane!". Oricum, si oamenii din biserica au fost... continuare in JURNAL DE TATIC - cartea.