Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Cum Stau Ortodocsii in Rai

Tags: Ioan-Tiberiu Visan, libertate, credinta, ortodoxie, Dumnezeu, adevar, Pavel Florenski, Sandu Tudor, N. Steinhard, Al. Mironescu, Vasile Voiculescu, Andrei Scrima

---

De curand, un tanar mi-a spus o gluma, ce merita luata in seama dat fiind continutul si ironia ce ne vizeaza.

Pentru ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta, un ateu s-a trezit in Rai si a inceput a sta la taifas cu Sf. Petru. Nedumerit ca tocmai el, care n-a crezut nici in viata de dincolo, nici in Dumnezeu, a fost primit "in locasul dreptilor", l-a intrebat pe Sf. Petru cum si de ce?!

"Pentru ca te-ai straduit sa fii cinstit si drept si ti-ai implinit datoriile fata de semenii tai necalcandu-ti promisiunile, te-am primit la Noi" - a zis Sf. Petru. Apoi, plimbandu-se ei prin vastele si stralucitoarele gradini si incaperi ale Raiului, ateul din ce in ce mai nedumerit a continuat sa intrebe: "Sf. Petre, mi se pare mie sau este un adevarat budist cel pe care-l vad?". "Nu ti se pare deloc!" - zise Sf. Petru, si continua - "A fost plin de compasiune si iubire pentru toate fiintele cat a trait pe pamant si de aceea l-am primit la Noi".

"Dar acela ce vorbeste cu el, mi se pare mie sau este un musulman?!" "Nu ti se pare, ci asa este - spuse Sf. Petru - omul acela a pastrat cu sfintenie randuielile credintei sale, ferindu-se sa faca rau vreunui alt om pe pamant si de aceea este aici."

"Dar multimea aceea ce intoneaza un minunat cantec lui Dumnezeu cine este?" "Dragul meu, aceia sunt crestinii impreuna - catolici, protestanti si neoprotestanti - fericiti si impacati cu totii, in sanul Domnului." Tacerea sfanta i-a invaluit, in timp ce pasii lor meditativi rasunau placut pe lespezile insorite ale Imparatiei.

Si nu trecu o vesnicie pana ajunsera in fata unui zid inalt, invesmantat intr-o vesela si luxurianta vegetatie. Apropiindu-se, ateul nostru auzi galagia unei multimi de oameni stapaniti de o mare bucurie si intreba din nou: "Sf. Petre, aici se termina Raiul sau ma insel fara sa vreau, ca si pe pamint?".

"Te-nseli, intr-adevar, caci in Casa Tatalui Meu multe locasuri sunt, iar dincolo de zid e tot Imparatia Cerurilor." "Dar cine sunt cei ce au parte de o astfel de bucurie?" - continua ateul. "Sunt ordodocsii, fiule" - spuse Sf. Petru. "Si de ce sunt despartiti de toti ceilalti, ca asta chiar n-o mai inteleg?" Si Sf. Petru, punandu-i mana pe umar si privindu-l cu un zambet enigmatic, ii spuse: "Stii doar ca singurul cu adevarat bun e Dumnezeu si de aceea a inaltat acest frumos zid, ca ortodocsii sa nu vada ca si altii in afara de ei au fost primiti in Rai si, astfel, sa se mahneasca sufletele lor, aici, pe taramul fericirii vesnice!".

Crunta ironie si strasnica rascruce: De dragul Legii sa pierzi Duhul sau de dragul Duhului sa batjocoresti Legea! Amarnica prapastie peste care trebuie sa construim flexibila punte: intre ortopraxia (cod de practici socio-rituale) si Ortodoxia ca implinire a ei, prin "inchinare in Duh si Adevar". Cine nu crede ca este posibil, acela sa studieze inalta tinuta morala, deschiderea mintii si blandetea inimii in doar cateva personalitati ortodoxe: Pavel Florenski, Sandu Tudor, N. Steinhard, Al. Mironescu, Vasile Voiculescu, Andrei Scrima... Va descoperi ca zidul tainuieste dumnezeiesti ferestre.

Preot Ioan-Tiberiu Visan

P.S. Fragmentul de mai sus este extras dintr-o carte absolut minunata: "Libertate si Credinta", publicata cu mare bucurie de Rentrop&Straton. Gasiti detalii pe http://www.rs.ro/detalii_carte.asp?pid=378. O pledoarie mai buna decat cuvintele preotului Ioan-Tiberiu Visan nu poate exista.