Ma suna ieri mama, cu o voce in care am sesizat, din start, panica: "Mi-a disparut floppy-ul!!!". Am inceput sa rad in lacrimi, dar ea, fara sa realizeze, a continuat intrigata: "Am intrat si in mai computar ala si nu e nici acolo! Unde s-o fi dus?". "Ti l-o fi furat careva? Ai lasat pe cineva sa lucreze la computer?" i-am spus printre hohote. Ca de multe ori in viata, mama mi-a readus buna dispozitie dupa o zi lunga de munca.

In urma cu o jumatate de an, din ce a mai strans ea, din ce am mai gasit si eu prin portofel, am cumparat un computer si o imprimanta. O adevarata revolutie pentru gospodaria parintilor mei, o familie linistita ce traieste in Baragan, intr-un loc in care, pe vremuri, acceleratele opreau in drumul spre mare iar oamenii isi luau merdenele. Astazi aceleasi accelerate opresc, insa merdenelele nu mai sunt. Dar sa nu va mai plictisesc cu nostalgiile mele.

Dupa cum va spuneam, mama mea draga mi-a raportat disparitia floppy-ului. In urma cu sase luni, cand a pus prima data mana pe un mouse, am fost aproape convins ca am facut o investitie ineficienta. Si i-am recomandat, vag, sa nu-si consume neuronii cu aceasta inventie incredibila: calculatorul. Vai de parintii care nu-i asculta pe copii! In doar 3 luni, stia sa scrie in Word, in alte doua luni realiza deja peste 75% din zecile de documente cerute de stat (contabilii stiu despre ce e vorba), iar de cateva saptamani stie sa lucreze si cu imprimanta. Dar i-a disparut floppy!

Dupa ani si ani in care a folosit un banal calculator de birou, mama mea a descoperit, ca multi altii, computerul. Este uimita de ceea ce poate si se poate face cu el. Dornica sa invete cat mai repede, sare peste etape si invata mecanic majoritatea operatiunilor. Cand ma duc acasa, sta langa mine cu caietul de notite, ca un scolar ascultator. La 57 de ani e ceva sa o iei de la capat si sa constientizezi ca fara PC nu prea ai viitor in bransa. De fapt, in nici o bransa. "Sa vii sa-ti iei cutia si televizorul inapoi!" il aud pe tata in background, oarecum ironic, dar bine-dispus, un sceptic in privinta noilor tehnologii.

Am cautat impreuna floppy-ul si nu l-am gasit. A ramas sa mai facem cercetari la proxima vizita acasa. I-am recomandat sa lase tehnica si sa iasa in curte, printre pomii inverziti. Printre straturile cu rasaduri de rosii si ardei. Cu calculatorul nu te pui: cand o ia razna poti sa te duci linistit sa bei un ceai sau o bere. "Mai computar" asta e o problema ce se anunta eterna. Dar si un instrument de o utilitate colosala.

"Pierdut floppy. Ofer recompensa!". Daca mama mea lucreaza la computer, e clar ca Romania mai are o sansa. Astept cu nerabdare sa-mi trimita primul e-mail si sa stau cu ea de vorba pe Messenger. Sa faca "share" pe pozele cu nepotii si sa-si puna un webcam pentru a ne vedea atunci cand indatoririle ma tin in "inchisoarea de beton".