M-a apucat febra episoadelor dintr-un singur motiv: cu Mamaie nu termini asa, totul de spus, cu una, cu doua!

Mamaie. Nu-si mai vinde florile la metrou la Unirea, acum o gasiti pe la Fantani, pe langa statia de tramvai. Mi-a povestit ca la Unirea era obligata sa plateasca un soi de taxa de protectie si a renuntat sa mearga acolo, desi era vadul mai bun… O vad mereu, ma opresc, o imbratisez, vorbesc cu ea…

Uneori ii refuz florile si-i doresc sa si le vanda pe toate cat mai repede, sa plece acasa, sa n-o mai gasesc inghetata ca pe Fetita cu chibriturile. Alteori ma emotioneaza felul in care mi le ofera, asa ca le iau. Ca zilele trecute, cand mi-a intins un buchet de tufanele galbene, de toamna si n-a fost chip sa o refuz, pentru ca mi-a spus: Asa imi face mie placere, daca-mi face mie placere?!

Bun, vin la birou, si, pentru ca dar din dar se face rai, le ofer unei prietene, unei colege. Am gandit ca nu gresesc, oricum mi-era sufletul plin de gestul batranei mele, a facut cat toate florile din lume…

Nu trece o ora si apare in fata mea o alta prietena a mea cu un buchet tot galben si tot de tufanele!

Concluzia pe care n-am apucat sa o gandesc, dar a tras-o un om inteligent pentru mine (!), este ca: Mamaie ma urmareste, este aici! Si-a dorit sa am flori de la ea in fata ochilor intreaga zi si, iata, asa s-a intamplat pana la urma!

S-a intamplat? Dragilor, eu cred ca totusi nimic nu este intamplator. Ajunge, cred, sa iti doresti dragoste in jurul tau si o vei avea.