Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Sa ne judecam altfel...

La o Olimpiada a copiilor cu disabilitati neuro-psihomotorii din Seattle, noua concurenti incep cursa de 100 m. Nu toti au pasi siguri, dar toti au dorinta de a ajunge la linia de sosire. Alergau, dar, un baietel a cazut si a inceput sa planga. Ceilalti opt l-au auzit, au incetinit, au privit inapoi si s-au oprit … toti! O fata cu sindromul Down s-a dus pana la baiat s-a asezat langa el, la mangaiat si l-a intrebat: ,,Acum esti mai bine?” Ceilalti s-au intors si ei, s-au prins toti de maini si impreuna au pornit spre „Finish”.

Nu este vorba numai despre o istorie induiosatoare, este o intamplare care te face sa te intrebi putin speriat, care dintre noi este anormal.

Gestul acestor copii pare a ne indica o realitate tulburatoare: ei sunt cei buni iar noi suntem cei degradati, disabilitati sufleteste. Noi privim viata ca pe o competitie, ca pe un joc feroce in care nu exista decat adversari; ei inteleg ca nu poti niciodata castiga de unul singur, consolidandu-ti „victoria” cu suferinta altuia. Te poti bucura orgolios si egoist, dar nu poti fi fericit decat cand ai cu cine impartasi acest sentiment. Acesti copii isi exprima emotiile deschis si tot astfel cer si daruiesc afectiune. ii definim ca avand „nevoi speciale”. Sunt intr-adevar speciale aceste calitati ale lor, pentru ca solidaritatea, caritatea, iubirea nepatimasa, sunt cele care arata demnitatea omului de a fi creatie divina.

Cu toate ca noi toti avem nevoie de aceste „daruri” am invatat sa ne ascundem atat de bine incat ajungem chiar sa credem ca ar reprezenta o slabiciune, o anormalitate. Oare cat mai avem pana cand  ceea ce defineste fiinta umana va fi de-a dreptul blamat? Sa nu fie.....

Ramane o umbra de intrebare... nu ar trebui sa ii judecam altfel pe cei despre care am povestit? Si mai ales sa NE judecam pe noi altfel?