Ce faci cand nu doarme noaptea? nopti albe, bebe, copil, plans, mancare, lapte, biberon, colici, nou nascut, parinti

Jurnal de tatic. Episodul 4: Nopti albe

14-Oct-2007 by Florin Campeanu

Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Jurnal de tatic. Episodul 4: Nopti albe

Tags: Ce faci cand nu doarme noaptea? nopti albe, bebe, copil, plans, mancare, lapte, biberon, colici, nou nascut, parinti

Cred ca am retinut corect, desi nu mai am deloc incredere in memoria mea, ravasita de socurile: doua ore somn, doua ore biberoane si plimbat prin camera. In urma cu putina vreme, a fost un eveniment intitulat "Nopti albe la Bucuresti". Ei bine, pentru ca eu am ratat ocazia, se pare ca Dragutul de Sus a decis sa-mi ofere un alt eveniment: "Nopti albe la mine-acasa..." Si, vreau sa va spun, organizarea este exceptionala!!!

In rolul principal, candidat deja la Oscar, fiul meu, Vlad. Care azi a implinit 3 saptamani si... doua zile de cand nu doarme noaptea. Se trezeste la 02.00 si, pana la 06.00 se uita in tavan, in bec, in ochii nostri. Mananca precum un copil din Somalia care a vazut lapte pentru prima data in viata. Plange de parca ar avea montat un amplificator de mare putere.

In rolurile secundare, sotia si cu mine. Fara nici o sansa la Oscar, nici macar la Emmy sau vreun Palm d'Or ratacit... La fel de lipsiti de sansa si in ceea ce priveste somnul, astfel incat am decis sa dam armata jos din pod. La propriu, nu la figurat. Asa ca, incepand din aceasta noapte, vom face... plantoane! Unul doarme intr-o camera, iar celalalt asteapta sa vada ce se intampla cu bebeul. E ca pe vremuri la pescuit, daca mi se permite o comparatie, cand stateam pe malul Dunarii, cu ochii carpiti de somn, asteptand sa traga somoteiul.

Unii oameni, atunci cand sunt obositi, devin nervosi. Imi place sa cred ca am trecut prin cateva zeci de situatii-limita in viata mea profesionala in care mai aveam putin si adormeam (d)in picioare. Asa ca, atunci cand imi plange copilul, pe care l-am asteptat atat de mult, mi se pare penibil sa ma enervez. Asa ca incerc sa glumesc si inventez situatii care sa aduca o raza de lumina intr-un apartament de bloc din Drumul Taberei, la 4 dimineata.

Asadar, am decis sa filmam momentele in care Vlad Cristian plange, sa le punem pe CD si, peste 17-18 ani, cand se va intoarce rupt de... continuare in JURNAL DE TATIC - cartea.

Posted in Articole, E-@ltfel Romania | Print |