America: tara tuturor posibilitatilor! Tara unde am descoperit cel mai mare respect pentru lege din toate locurile pe unde am umblat. Si Dumnezeu mi-a dat sansa sa vad multe tari, ca sa pot pretui si mai mult ceea ce avem acasa. Si stiti la fel de bine ca si mine ca avem!

Washington este, probabil, cel mai european oras american. A avut arhitect francez si asta se vede. Este la fel de aglomerat ca in Bucuresti, numai ca nu claxoneaza nimeni si nu vezi masini mergand pe trotuar. Cu 12 ani de experienta prin jungla bucuresteana, sunt un adevarat Schumacher in DC.

Americanii au doua pasiuni: mancarea si lucrurile mari. Merg mana in mana. Daca ai gresit si ceri o portie "Normal", te-ai ars: mananci la ea doua ore. Am inchiriat o masina de la aeroport, facand rezervarea prin Internet, de acasa. A mers, suntem si noi in randul tarilor civilizate... Am cerut o masina din clasa Economy si am primit un Hyundai Sonata, model american. Are doua tone si e cat doua Loganuri! La 100 de mile (nu mai pot spune kilometri), mi-a mancat jumatate din rezervor. Ce naiba faceam daca luam un turism din clasa Compact? Hai ca incep sa inteleg rostul razboiului din Irak!:-)

Dar la masina am ajuns dupa 2 ore de stat la coada la intrat in... SUA. Alaturi de toata crema Europei. Amprente, scanare de iris (holograf, poate data viitoare), mini-interviu. In fata mea doi francezi au sporovait non-stop. Cel mai des folosit cuvant: "merde". Nu-l spalau nici zecile de masini de pompieri prezente la tot pasul. Dar asta e legea, trebuie sa o respecti. Nu-ti place, stai acasa!

America e tara dolarului. Scoti o hartie cu chipul lui Washington pe ea si se face coada in jurul tau. Un respect pentru ban absolut fenomenal. Si servicii ireprosabile. Ai cash sau card, esti rege. N-ai, te duci si dormi cu homlesii, in cartierul de dupa gara (un fel de Ferentari de-al nostru, desi acolo mai gasesti si baieti draguti).

Societatea de consum se... consuma, totusi, incet-incet. Americanul, neobisnuit sa-si puna multe intrebari cand e vorba de tara sa (exceptand momentul Vietnam), incepe sa constientizeze ca sunt tari ce le ameninta pozitia de lider. Si incepe sa gandeasca, sa caute solutii.

Trimis in urma cu 30 de ani in SUA sa vada ce e cu tara asta, un comunist de seama se intoarce acasa si e luat la intrebari: "Au trecut?". "Nu!", raspunde el. "Dar au viitor?". "Nici", vine din nou raspunsul. "Dar ce au". "Au prezent!!!!".

Maine o iau spre casa. Nici un gand de emigrare. Am trecut demult peste ideea ca o poza langa o masina straina si un post de spalator de vase intr-un restaurant sunt cel mai frumos vis in viata. Mi-e dor de un gratar cu familia si cu prietenii, de un pescuit la Crevedia si de un Piatra Craiului scaldat in razele soarelui. Poate ca americanii au autostrazi cu 12 benzi si noi nu. In romanul nostru adevarat sunt insa 12 benzi de suflet. In mod normal, ar fi suficient ca sa reusim. Ne mai trebuie putina civilizatie, un sistem, legi mai puternice si mai respectate. Admir America pentru modelul economic propus lumii intregi, dar inima mea este acasa. Cum bine zicea Tudor Gheorghe.

Nu uitati ca Romania este (si) altfel!

P.S. Articol din 2007.