Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Capitalismul ia vieti

Tags: capitalism, comunism, parlament, guvern, bugetari

---

Relativ unit de-a lungul timpului, poporul roman se gaseste, de cativa ani, in fata unei dileme fundamentale. Fracturata in doua, precum o exploatare a gazelor de sist, natia noastra este devastata de absenta raspunsului la intrebarea caragialeasca: "Noi cu cine votam"? Iar aici nu este vorba de oameni sau partide, ci de curente, directii.

Dezamagiti de o decizie inevitabila, deci buna, dar comunicata heirupist, deci prost, oamenii au decis ca un guvern care taie din salarii este un guvern care nu merita sustinerea lui. Incapabili sa gandeasca in ansamblu si in timp, ancorati in ziua de azi, aproape patru milioane de romani au crezut ca "altii" le vor compensa pierderile din buzunare produse de "fostii". Cand poporul este suparat, poporul crede orice. Asadar, pansarea a 15%, 17% sau 20%, cat a pierdut fiecare, a reprezentat promisiunea castigatoare. Pe principiul "sa traim azi c-om vedea noi ce va fi maine", intarit cu "imi pare rau de tine, dar de mine mi se rupe inima", romanul nostru cu experienta inca modesta in politica, nostalgic dupa perioada in care toti eram egali, s-a dus la vot si i-a dat jos "pe aia".

Normal, Boc era un premier mic de statura, iar Ungureanu nici macar nume de roman nu avea. Aceste explicatii sunt reale si provin de la ceea ce scriitorii de acum 150 - 200 de ani numeau "talpa tarii". Iar talpa tarii este formata din romani care, cel putin teoretic, ar trebui sa munceasca ogoarele si sa se scoale la 5 dimineata pentru a merge la fabrica. Ascunsi dupa birouri, ocupati cu deadlineuri si meetinguri, oamenii educati ai acestei tari s-au trezit tarziu ca patronii le taie din salarii (atunci cand le pot plati la zi) si ca, in cel mai nefericit caz, raman fara locuri de munca. Colac peste pupaza, americanii si canadienii vin sa ne ia resursele naturale, iar Tiriac si vreo treizeci de afaceristi ne impusca mistretii. Acestea fiind constatate, romanii educati au iesit in strada. Adunati, de prin toate orasele si oraselele patriei, au fost vreo 15.000. Patetic, adica induiosator, conform DEX, dar si penibil, adica, fortand acelasi DEX, inutil.

Sa ne intelegem, alesii nostri sunt alesi legitimi. Parlamentul este legitim, guvernul este legitim, presedintele este legitim. Asta inseamna ca noi, prin votul nostru, i-am confirmat acolo unde sunt. Vreti putina matematica? La alegerile parlamentare din 2014, au mers la vot putin peste 40% din populatia indreptatita sa faca acest lucru. Aproape 8 milioane din cei 18,2 milioane cu drept de vot. Din cele 8 milioane, 4,2 milioane au votat cu cei ce au majoritate in parlament si au format guvernul. Deci, cu cei care fac legile si ordonantele de guvern in aceasta tara. La un calcul simplu si, poate, pentru multi, ilogic, 4,2 milioane de romani au decis pentru 18,2. E normal? Evident ca da, asa este in orice democratie: "Nu votezi, nu vorbesti"!

Exact 14 milioane de romani au fost reprezentati, la manifestarile din ultimul an, de 15.000 de oameni iesiti in strada. Adica 0,107%. Un procent ce le da dreptul alesilor actuali sa spuna ca este "nesemnificativ". Corect. De ce nu au iesit la vot mai multi? De ce nu au iesit in strada mai multi? Imagini cu tineri sarutandu-se la miezul noptii in fata la Universitate sunt remarcabile, de pus pe prima pagina (sau, ma rog, homepage), demne de premii fotografice, dar si remarcabil de inutile din punct de vedere al efectului asupra viitorului ce apartine, sa mentionam, copiilor nostri.

In esenta, peste tot si toate, este vorba despre comunism si capitalism. Sa avem toti aceleasi venituri - comunism. Sa avem toti dupa cat muncim - capitalism. Din pacate, exemplele de romani imbogatiti peste noapte sau, mai bine zis, peste Revolutie, au distrus si bruma de incredere a celor nostalgici intr-o societate libera, in care economia de piata este regina.

Se spune ca viata noastra este o suma de alegeri. In copilarie, am ales sa invatam si sa fim etichetati ca fiind tocilari sau sa ne petrecem timpul pe strazi, intr-un anturaj care ne-a creat falsa impresie ca suntem puternici, utili societatii. Apoi, am ales intre a termina facultatea "pe bune", cu o lucrare de licenta muncita timp de un an sau am oferit mici atentii si am platit, la final, pentru aceeasi lucrare. Dupa facultate, am luat calea privatului, cu sansele si neajunsurile sale sau ne-am angajat, ca bugetari, intr-una din miile de institutii, regii sau "deconcentrate". In prima situatie, avem sansa sa crestem, sa primim salarii bune si foarte bune, in cea de-a doua avem garantia ca ne luam salariul in orice situatie. De multe ori, chiar mai mare decat la privat. De putine ori, chiar mult mai mare... Si unii si altii muncesc dupa cum sunt condusi de sefii lor. Cand vine momentul sa votam, primii se duc pe Valea Prahovei sa se relaxeze (sefii) sau stau acasa, obositi, frustrati si bolnavi (muncitorii), bugetarii se duc la vot ca sa-si securizeze joburile. Este o ecuatie simpla, din care o singura idee iese castigatoare: "sa ni se dea".

Ma deranjeaza multe la ceea ce reprezinta, dupa 1989, societatea romaneasca. M-au deranjat presedinti, premieri, senatori, deputati, ministri. Insa, ca o emanatie a vointei poporului, i-am acceptat si, cum am fost invatat de parinti, mi-am vazut de treaba. Ma deranjeaza ca un muncitor la privat sustine unul de la stat si inca doi pensionari. Este o mare problema. Dar, asa cum am spus, mi-am vazut de treaba. Ma deranjeaza ca in gradinitele si scolile romanesti daca nu te duci cu "atentii" esti un paria. La fel in spitale. Dar, repet, mi-am vazut si imi vad de treaba. Un singur lucru nu pot insa, cu nici un chip, sa accept. Este vorba despre transformarea acestei tari intr-o tara de asistati sociali...

Cand vine vremea muncilor la camp, la tara, tragi cu tunul pana gasesti un om dispus sa puna mana pe sapa. In special prin Baragan. Stau ascunsi prin case, cu o bere ieftina si proasta in mana si se uita la televizor. Unde li se promite ca vor duce o viata mai buna. Primarul le da ajutoare sociale pentru nemunca. In fiecare luna. De ce? Pentru ca acesti asistati sunt cei care-l voteaza la fiecare patru ani. Traind la limita de jos a decentei umane, acesti concetateni sunt cei care spun ca "inainte era mai bine". Ei sunt cei care, periodic, dau o directie acestei tari prin oamenii pe care-i voteaza. Ceilalti se duc la munca, nu la vot. Nu ies in strada. Isi traiesc prezentul cu demnitate, dar fara a se preocupa de viitor. Viitorul copiilor lor. Neimplicarea lor ne-a adus in situatia de a nu avea autostrazi, spitale, scoli, locuri de munca.

Venind spre birou, luni dimineata, am vazut scris pe un zid, cu litere mari: "CAPITALISMUL IA VIETI". E adevarat, multi oameni mor in incercarea de a trai o viata mai buna. Dar cei care nu fac asta au murit deja. Bugetarul care asteapta, de la 40 de ani, sa iasa la pensie, se ascunde in magazie la fiecare restructurare si se roaga la Dumnezeu sa scape este deja mort. Mort din punct de vedere social.

Capitalismul ia vieti. Posibil. Comunismul ia suflete. Cu siguranta.

Voi cu cine votati?