Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Sa-ti fie rusine, Lance Armstrong!

Tags: Sa-ti fie rusine, Lance Armstrong!, sport, dopaj, Turul Frantei

---

Se spune ca omenirea isi devoreaza idolii. Iar atunci cand idolii sunt falsi, omenirea face indigestie. In cazul lui Lance Armstrong, aceeasi omenire a facut ulcer... Intr-o societate dominata de business-uri de tip "fum", in care oameni talentati in arta disimularii fac sa dispara elefantul de pe scena si sa apara profitul in cont, ceea ce a facut Lance este un lucru firesc.

A castigat de 7 ori Turul Frantei. I-am vazut, la televizor, fiecare succes. Revad povestea victoriilor de pe Mont Ventoux sau Alpe d'Huez si-mi aduc aminte cum am petrecut nopti uitandu-ma la Eurosport. Live, in timpul zilei nu ma puteam uita pentru ca mergeam la munca. Ca sa castig bani cinstiti. Ca si cum asta ar interesa pe cineva in lumea aceasta intoarsa cu susul in jos...

O imagine insa m-a marcat. Pe o catarare inumana, Armstrong venea puternic din spate, apropiindu-se de grupul in care rula principalul adversar, germanul Jan Ullrich. In punctul de maximum efort, Lance se uita la Jan si-l intreaba, din priviri, daca vine cu el. Neamtul lasa capul in jos, un gest care a facut inconjurul planetei. Lance se duce si castiga cursa. Si Turul Frantei. Ovatii, aplauze, sampanie pe Champs-Elysees. Sponsorizari, fundatii, copii care se apuca de ciclism pentru a fi ca Lance Armstrong. Un castel imens, cladit pe o fundatie din nisip. Nici macar nisip aurifer. Nisip miscator... Mocirla.

Timp de multi ani, am crezut ca este vorba despre triumful omului asupra sortii. Am crezut ca un bolnav de cancer s-a transformat in Superman, prin vointa si antrenament. Nu inseamna ca acest lucru este imposibil. Dar, in cazul lui Lance, a fost un fals grosolan. Paranteza: sa nu cumva sa credeti ca Jan Ullrich a fost vreun sfant. N-a fost. Iata ce declara, recent: ”Imi cer scuze pentru comportamentul meu si pentru ca m-am dopat. As fi actionat altfel acum, daca as fi stiut cat rau fac”. Acestea fiind zise, s-a ales praful de imaginea Turului Frantei, o competitie ce a debutat in 1903. Da, cu 4 ani inainte de Rascoala de la 1907...

Daca-l pui pe Lance pe o lista de sportivi celebri care s-au dopat, atunci el devine un marunte graunte de nisip, intr-o clepsidra ce numara anii de glorie ai sportului. In caz ca aveti timp liber, va sugerez o vizita aici. Cu mentiunea ca nu este o lista completa, ci doar o selectie. Infiorator... Insa pentru mine, asa cum am spus, timp de multi ani, Lance a fost un model. M-am certat cu prieteni care-mi spuneau ca nu poate fi adevarat. Ca se dopeaza cu substante atat de avansate, incat tehnologia din acel moment nu le putea descoperi. Il uram pe Radu Naum cand ii spunea lui Banciu, ironic, "asteapta sa treaca 3-4 ani si mai vorbim despre Lance". Din nevoia de a crede in ceva puternic, nu puteam accepta ca idolul meu era de mucava. Ca, sub platosa de aur pusa de media, este un caracter marunt, care si-a obligat colegii sa se dopeze. Care se uita in ochii nostri si ne spunea ca este un mare campion. Pentru asta, pacatele lui Lance nu pot fi spalate nici de o mie de emisiuni la Oprah sau de 5 filme (de Oscar), la Hollywood.

Pe de alta parte, Lance nu este nimic altceva decat o victima a sistemului. Au fost ani in care s-a afirmat ca toti ciclistii din Top 10 sunt dopati. Lance Armstrong a mers cu turma, cum se spune prin cartier, si a avut avantajul de a fi mai smecher, pastrand acelasi registru lingvistic. A castigat, pe moment, iar alaturi de el nume grele din economia mondiala au facut miliarde. Zeci de miliarde. Nu dau nume (branduri), le stiti mai bine ca mine. Sau cautati-le pe Google.

Timp de aproape 10 ani s-a pus batista pe tambal. In civilizatia fumului, cum ii tot spun, omenirea s-a simtit bine. Rasnita mergea, producea faima si bani. Toti taceau, multumiti ca, asa cum se spune, avantajul lucrului in echipa este ca poti da intotdeauna vina pe altul. Lance a fost scos tap ispasitor. Dar mi-e greu sa cred ca vreunul din echipa lui absolut formidabila poate arunca piatra. Cand Lance s-a dus la groapa cu gunoi a istoriei, ceilalti au incercat sa scape basma curata. Au plecat insa de sub lumina reflectoarelor tinandu-se de mana. Adica la fel cum ne-au pacalit.

Ne luam o bere si ceva de rontait, ne asezam confortabil in fata televizorului cu ecran mare. Tot mai mare. Cand un sportiv isi pierde suflul, uitam repede de el si ne concentram asupra invingatorilor. Fotbalistii care nu alearga 10 kilometri pe meci sunt niste mediocri. Inotatorii care nu doboara recordul mondial la fiecare salt in bazin nu sunt intersanti. Ciclistii care nu sunt buni, in acelasi timp, la contratimp si la catarare, trec la capitolul "si altii". Atletii care termina la doua zecimi in spatele lui Bolt nu sunt chemati la interviuri. Cerem din ce in ce mai mult, iar sportul, o industrie, trebuie sa fabrice idoli pe banda rulanta. Altfel, interesul nostru scade, iar banii din publicitate vor fi din ce in ce mai putin. Iar industria moare.

Sa fim rezonabili si sa recunoastem: am creat un monstru. Da, sportul mondial este un monstru hidos. Acceptam si chiar ne place acest lucru. Ne identificam cu atletii de 800 metri si ne simtim campioni, cand nu suntem in stare sa dam nici macar o tura de bloc. Vrem recorduri mondiale pentru ca, de multe ori, nu suntem capabili sa luptam pentru recordurile noastre. Cand sportivi ca Lance urca pe cea mai inalta treapta a podiumului, urcam odata cu ei. Ce se intampla insa cand zeul cade din Olimp? Civilizat ar fi sa cadem odata cu el. Insa noi ne cautam alti idoli. In definitiv, asta face lumea sa mearga inainte...

Sursa mea de inspiratie pentru multe din lucrurile bune pe care sper ca le-am facut s-a dovedit a fi un fals. E adevarat, lucrurile bune raman, nu le mai poate lua nimeni. Nu mai cred de mult ca lumea este un univers in care domina echilibrul, bunatatea, pacea. Sufar insa enorm cand mi se dovedeste contrariul. Cand trebuie sa-mi rup afisele de pe pereti, cu idoli la care, pana ieri, ma uitam cu admiratie.

Pentru asta, parafrazez vorbele unui contemporan si spun, raspicat: "Sa-ti fie rusine, Lance Armstrong"!