Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Surfing pe un tsunami de ura

Tags: Surfing pe un tsunami de ura, Romania, surfing, politica, rechini

---

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece".

(Glossa / Mihai Eminescu)


Incremeniti precum Ganditorul de la Hamangia, sute de tineri si mai putini tineri asteapta pe Surfers Paradise Beach sa vina valul. Bate vantul cu putere in zona Gold Coast, dar nimeni nu se sperie in Australia de un vanticel care ar ridica lejer de la pamant o casa in Nevada. Meseriasii ii spun simplu: "Valul". Cei aflati la inceputul carierei de surfer, a caror placa nu are inca urme de colti de rechin, se uita cu jind la cei alesi. Ei sunt cei ce vor infrunta, daca va veni, Valul. Surferii mai desfac o bere, vorbesc utilizand un vocabular propriu. Sunt enervati de straini, chiar daca o discutie cu un roman li s-ar putea parea exotica. Cand asteptarea este prea lunga, surferii incep sa se bata intre ei, de plictiseala. Este un fel de joc prin care-si revendica, precum animalele, teritoriul. Ambulantele stau cuminti la capatul plajei, iar medicii fac pariuri intre ei. Nu exista zi in care sa nu aiba un picior rupt sau un umar dislocat. Dar totul face parte din aceasta subcultura, a surfingului. O subcultura care genereaza milioane din turism pentru economia australiana. Asa ca toata lumea accepta acest sport, cu bune si cu rele.

In ultimele zile, in Romania, am fost loviti de un val de ura. De fapt, de un tsunami. Se spune ca ura e un sentiment mai puternic chiar decat iubirea si ca, de la una la alta, nu e decat un pas. Posibil.

Deschid televizorul si vad dezvaluri senzationale. Vad declaratii de presa, vad zugravite scenarii apocaliptice, vad multa ura revarsata de la o tabara la cealalta. De unde vine aceasta ura? Din iubirea pentru Putere. Ce faci cu Puterea? Ideal ar fi, lucruri bune. Insa, de cele mai multe ori, atunci cand ajungi la putere iti arati adevarata fata. Am vazut atat de multe fete in ultimii ani incat nu mai stim care sunt, de fapt, mastile. Poate ca toate. Poate ca niciuna...

Ma intalnesc cu amici care incearca sa ma atraga in tabara lor. Imi spun de X care a dus tara de rapa, de Y care este mult mai bun. De Z care ne va face autostrazi. Ii ascult din politete si trec mai departe. Ceea ce ma preocupa este sa-mi fac treaba si sa fiu lasat sa ma bucur de viata.

Ma uit peste un chestionar telefonic facut de colegii mei de la Manager.ro. Colegii din redactie au incercat sa ia legatura cu oamenii de afaceri, sa-i intrebe cum comenteaza evolutia din ultimele saptamani de pe scena politica. In 90% din cazuri, antreprenorii au incercat sa adopte pozitia din Glossa, din strofa cu care am inceput acest editorial. Pe valul de ura, oamenii trebuie sa-si salveze afacerea, sa plateasca salarii, sa onoreze contracte. Pe acest val de ura, oamenii cu scaun la cap, cum se spune pe la tara, trebuie sa faca surfing.

Problema este ca, in timp ce noi facem surfing, din apa ne pandesc sute de ochi. Sunt ochii rechinilor care incearca sa ne arunce intr-una din tabere. Sa ne muste, sa ne transforme in... ei. Din ce-mi spun oameni mult mai experimentati, muscatura de rechin e foarte periculoasa atunci cand faci surfing pe un val de ura. E mai rea decat muscatura de vampir. Pentru ca ura infecteaza nu corpul, ci sufletul.

Nu peste mult timp, oamenii politici ne vor chema la vot. Vor avea nevoie de noi. Coborati de pe valul de ura, ne vom uita cu atentie si vom alege. Fiecare dupa cum ii dicteaza constiinta. Daca are constiinta si, mai ales, daca are ce alege. Din ceea ce va vota poporul, vor iesi politicieni legitimi. Asa mi-a spus un analist. Posibil.

Cand un tsunami loveste, efectele sale sunt vizibile imediat, dar si in timp. Unda de soc poate ajunge in zone nebanuite, cu rezultate dramatice pe termen lung. Nu stiu daca e prea tarziu sau, poate, prea devreme. Dar fac un apel la toti surferii: haideti sa coboram de pe tsunami si sa repornim motorul acestei tari. Asta nu tine nici de X, nici de Y sau de Z. Tine doar de noi sa schimbam aceasta tara.

In ceea ce ma priveste, puteti conta pe implicarea mea. Sunt dator sa ma implic fie si pentru simplul motiv ca nu-mi doresc ca baiatul meu sa spuna despre Romania, peste ani, ca este tara unde a trait tatal lui...