Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Jurnal de tatic. Episodul 2: Razboiul colicilor

Am revenit cu jurnalul de tatic. Cu niste cearcane in spatele carora, cu greu, mai vezi niste ochi pe vremuri vioi, care asteapta acum cel mai mic prilej pentru a se inchide. Dar fericit. Bat la tastatura incet, abia atingand literele, pentru ca la cativa centimetri doarme, razand in somn, Vlad Cristian. Si nu-ti poti inchipui, cititorule fara copii, cat de mult te vei bucura cand copilul tau nou-nascut doarme linistit.

Pentru ca daca nu doarme, are trei optiuni: mananca, umple pampersul sau plange. Primele doua sunt din categoria "Asa da!", ultima e de la "Asa nu!". Colici, necolici, constipatie, neconstipatie, n-ai de unde sa stii. Plange si gata, de se rupe sufletul in tine si te zbati sa intelegi daca poti face ceva. Te uiti in carte, sa vezi cum trebuie sa reactioneze tatal in situatia in care copilul plange. O sa dai peste fraze savante, cu metafore si personificari, cu participare activa, cu implicare, emotii etc. Vise, taica, vise... Cand copilul tau de doua saptamani plange, trebuie sa o lasi pe mama sa-si intre in rol. Eventual, tu stai pe langa si intrebi, din 3 in 3 minute: "Pot face si eu ceva?". O sa primesti o uitatura din aia ce te ingheata instant, dar e normal, ca tot la carte scrie ca mama e frustrata ca nu-si poate potoli copilul. Inghiti si intrebi din nou: "Fac si eu ceva?". Mai pregatesti un lapte, mai speli un biberon, il mai mangai pe ala mic pe picior, o mai mangai si pe mama. Tot pe picior. Mai un masaj, mai un "Hai ca se potoloeste!", pana cand, ca prin farmec, Vlad tace. E atata fericire in aer incat simti ca explodezi. Rapid, executi tot ceea ce a ramas restant. Apoi il pui in patut si ii spui o poveste. Eu ii citesc de pe blog, oricum nu intelege nimic:-)

Dupa un termen rezonabil, copilul adoarme. La cateva minute incepe sa ... continuare in JURNAL DE TATIC - cartea.