Opriti tara! Vreau sa cobor!
22-Iul-2011 by Florin Campeanu
Tags: Opriti tara! Vreau sa cobor! Romania, focoase, politicieni
In aceeasi ordine de idei, avem conducatorii pe care ii meritam. Pentru ca, nu-i asa, asta ar fi una din definitiile democratiei. Toropiti de canicula, oamenii politici se trezesc din acalmie o data pe saptamana si se stropesc unii pe altii. Nu numai cu apa. Pana la alegeri mai e putin, iar Branzovenescu, Farfuridi si Catavencu trag tare sa prinda locuri in fata la o sceneta pe care o stim. Si de care, sa fim sinceri, suntem cam plictisiti.
Nu sunt partizanul actualei Puteri. Am mai spus-o: ritmul blues este bun, dar, in ceea ce priveste Romania, l-as fi preferat pe cel tehno. Chiar daca imi veti spune ca e demodat si ca rave ori clubbing (sper ca am scris corect) e la moda... Insa, cand premierul il da afara din sedinta pe unul din oamenii care raspund de fondurile europene, imi dau seama ca lucrurile sunt mai grave decat ma asteptam. Pur si simplu, factori importanti de decizie au ajuns de-a dreptul parasutati in scaune comode si inalte. Asta stiam. Ceea ce ma nelinisteste este ca, in anul de gratie 2011, lucram tot cu sferturi (nici macar jumatati) de masura. Sistemul ticalosit este cel care dicteaza regulile. Iar dezvoltarea se face, dar cu frana de mana trasa. Miroase a azbest peste tot, ca atunci cand la batrana mea Dacie 1300 se blocau tamburii pe spate. Important este, totusi, ca nu am ajuns in situatia Greciei. Ne-am imprumutat la FMI in vremuri grele, dar ne platim disciplinati datoriile. Statul ideal. Poporul ideal. Pentru economia de piata.
Multi dintre cei ce citesc aceste randuri se intreaba, probabil, ce mai astept de la stat. Buna intrebare. OK, sa mergem spre sectorul privat. Unde, daca dai la o parte staniolul care acopera anumite industrii, descoperi o realitate cutremuratoare. Pentru ca numai cutremurator poate fi faptul ca doi mecanici de locomotiva, angajati la o firma privata, pot opri un tren incarcat cu armament ca sa vanda cativa litri de motorina... Dincolo de aspectul penal al spetei, dincolo de indolenta celor pusi sa pazeasca transportul, totul nu e nimic altceva decat o problema de management. Inteleg ca e destul de dificil sa faci un consum al unei locomotive, in consecinta, mecanicii pot subtiliza usor 50-60 litri. Insa in epoca tehnologiei, un sistem GPRS montat pe tren este mai mult decat suficient pentru a vedea cand acesta se opreste. Se poate urmari cu o eroare de cativa centimetri un autocamion pe drumul sau de la Istanbul la Bucuresti. Un tren e si mai simplu de vazut prin satelit, mai ales ca merge pe sine...
Cu toate acestea, asa cum se remarca si la o emisiune TV excelenta (cred ca a lui Robert Turcescu), nimic rau nu se poate intampla in aceasta tara. Focoasele disparute au fost rapid recuperate, in consecinta, inconstienta mecanicilor nu a declansat Al Treilea Razboi Mondial. E ceva ce tine de frumusetea Romaniei. Oricat ai incerca sa distrugi viitorul acestei tari, n-ai cum sa o faci. Undeva, acolo, sus, cineva iubeste mult spatiul carpato-danubiano-pontic, cu tot cu oamenii care-l populeaza.
Opriti tara! Vreau sa cobor! Promit ca, dupa ce imi iau o bautura racoritoare, urc la loc. N-as vrea, pentru nimic in lume, sa ratez urmatoarea destinatie. Care este aceasta? Numai bunul Dumnezeu stie.
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS