Ultima Licorna
18-Mai-2011 by Tamina Manea (invitat special pe blog)
Tags: Ultima Licorna
La inceput a fost EA, care mi-a daruit dragostea, puterea miracolelor si nadejdea fara hotar in Imparatul Ceresc. Dar a trebuit sa plece...Mai tarziu am intalnit BATRANUL care mi-a daruit cunoasterea si intelepciunea. Nici el nu a zabovit prea mult.
Regatul meu era tot mai frumos si tot mai insingurat. Cand sufletele erau domoale, CEILALTI puteau uneori sa-mi zareasca turnurile de marmura alba-albastruie nazuind spre cer. Nu eram nici fericita nici nefericita.
Apoi a venit VANATORUL. Venea imbatat de orgoliu, ca ar fi putut sa ma vaneze pe mine...ULTIMA. O zaluda dintre Iele ii soptise numele meu...singura taina care ma putea supune. Cand m-a strigat pe nume, nu am putut sa nu ma duc, chiar daca stiam bine cine ma striga, numele meu, rostit, parea ca ar fi inca cineva din neamul meu...si imi era atat de dor... Cand ne-am intalnit, fata in fata, VANATORUL nu a putut sa se hotarasca daca sa ma ucida sau sa ma iubeasca. Asa ca a facut un pic din fiecare...A mai revenit o data....si inca o data....si apoi nu a mai venit. Inainte de a pleca definitiv mi-a spus ca stie ca daca ar mai veni ar trebui sa ma ucida, pentru ca in povestea noastra s-a intamplat ca el sa fie tocmai VANATORUL, si ca nu poate face asta pentru ca ma iubeste....
Am plans. Regatul meu a plans odata cu mine si si-a pierdut stralucirea. Am ramas iarasi, asa cum am fost...ULTIMA.
Ranile s-au vindecat, regatul meu este iarasi frumos, si daca nu mai are majestatea de altadata, a capatat o dimensiune magica mai calda, mai adanca. Imparatul Ceresc ma priveste ingaduitor. Sunt impacata....sunt ULTIMA.
Doar din cand in cand un fior de dor imi tulbura linistea...atunci cand mi se nazare ca vantul aduce o soapta cu numele meu....ca ALESUL a pravalit temelia timpului si a venit din stravechime sa ma gaseasca...
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS