Splendoarea regasirii!
24-Ian-2011 by Cristina Straton (invitat special pe blog)
Tags: Splendoarea regasirii!
Intotdeauna astept sa revina, sa ma mangaie, sa-mi ravaseasca parul, sa ma incante cu atingerea ei rece, sa ma poarte spre taramuri ne-ntinate de griul din jurul nostru. Si aproape de fiecare data, ea revine.
Acum ii simt prezenta, o percep vizual ca pe ceva imaculat, alb perfect. Se asterne langa mine, imi zambeste, se joaca cu mine, imi incanta ochii cu splendoarea ei. Ma joc cu ea: ne ascundem si ne regasim ca intr-un dans nebun! Incerc sa o ating. Nu ma lasa ca mai apoi sa ma-nconjoare cu bratele ei. Ma cauta, ma gaseste, ma recunoaste si o vad cum se topeste in ochii mei!
Sufletul mi-e cuprins iarasi de iubire. Uitasem sa o iubesc, uitasem cum sa o iubesc! Dar cand am revazut-o, mi-am amintit clipele tineretii mele alaturi de ea! Era fantastica! Era splendida! Si cu splendoarea ei rece ma incalzea, totusi, de fiecare data. N-am sa-mi explic niciodata cum! Dar iata ca se intampla si acum. N-as fi crezut ca dupa ultima despartire - brusca si rece - revederea sa ma supuna iarasi unor trairi atat de senzuale. Atingerea ei ma infioara, dar in acelasi timp ma incanta. Ma incanta pana la... explozie de flacari ce-mi ies prin obraji!
Dar cred ca o cunosti si tu! Ai vazut-o de atatea ori, ti-a dat si tie uneori senzatii de beatitudine ca mai apoi sa te 'zvarle intr-o mocirla greu de inteles. Pleaca brusc si revine la fel de brusc si in viata ta: senina, alba, curata, nevinovata si vesnic purtand zambetul ei de gheata. Precis i-ai simtit si tu atingerea...! Eu o iubesc! Tu nu!?
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS