Tags: Jurnal de tatic: Capra cu trei iezi si lupul explodat
Duminica dimineata. Dupa experimentul (reusit) cu "Cei trei purcelusi", il intrebam pe Vlad, baiatul nostru de 3 ani si doua luni, daca mai vrea la teatrul de papusi. Raspunsul vine imediat. Si este, asa cum ne asteptam, afirmativ. In criza de timp, verificam pe Internet (www.teatrultandarica.ro) programul zilei. Se pune in scena o poveste clasica: "Capra cu trei iezi". Perfect. Plecam spre sala Lahovari in goana cailor putere.
Gasim bilete fara loc si luam pentru ca, nu-i asa, nu te poti intoarce acasa invins, dupa ce i-ai promis copilului ca va vedea papusi. In sala e lume ca la manifestatie (sau greva, ca tot se poarta). O familie cu un copil de seama campionului nostru ne face loc sa ne asezam pe o bancuta. Mai sunt oameni inca in aceasta tara. E reconfortant. Incepe piesa.
In primele zece minute am crezut ca am gresit sala. Dar la Lahovari nu este decat o singura sala. Pe scena, doua gaini si un cocos fac glume cu o vadita tenta sexuala. Vlad se uita interesat. Eu ma uit la sotia mea si ii spun, din priviri, ca am bagat-o pe maneca. Sa vezi explicatii acasa... Dupa ce cocosul o ia la misto pe una din gaini, cum ca i-ar face un ou, dar nu stiu ce-l tine, intram in subiect. Paranteza: nu-mi aduc aminte sa fi citit in povestea lui Creanga ceva despre galinacee. In fine.
Apare capra, care ne canta precum Mirabela Dauer, vreo zece minute. Apare si un popa care, contaminat probabil de cocos, o hartuieste sexual pe capra. Iezii par rupti din decor (un decor destul de firav, fie vorba intre noi). Piesa se deruleaza pe repede inainte, capra pleaca la o nunta sa cante, iezii raman singuri acasa. Apare lupul. Normal, are vocea mai groasa, asa ca iezii nu-i deschid. In special cel mic se tine tare, altfel povestea s-ar fi terminat dupa 20 de minute si am fi plecat cu totii acasa. Aici incep sa se petreaca lucruri ciudate, mai ciudate decat aparitia galinaceelor. Dornic sa ia premiul a Mamaia, sectiunea Interpretare, lupul mananca tot ce intalneste: oua (sa-si dreaga glasul), gainile (si asa nu-si aveau locul in decor), corul din localitate (Creanga este, inca o data, depasit de imaginatia scenaristilor de la Tandarica). Totul culmineaza cu ingurgitarea specialistului in tocilarie (sper ca aceasta disciplina se ocupa cu ascutitul cutitelor si a altor instrumente din aceeasi gama). Vlad se uita relativ speriat la lup. Acesta, cu vocea mult mai apropiata de cea a lui Britney Spears (plecase de pe la Joe Cocker) reuseste sa intre in casa. Mananca rapid primul ied, il haleste si pe al doilea si pleaca in graba, la toaleta. Sau, ma rog, asa am avut impresia, ca prea s-a taiat masiv din scenariu. Apare capra, baga un cantec de jale, ii povesteste preotului ce-a patit (o idee nefericita, pentru ca preotul sfarseste si el mancat de lup) si se apuca de organizat un fel de poamana. Aici, decorul si-a aratat pe fata limitele.
Faimoasa groapa lipseste cu desavarsire, iar iedul cel mic incalzeste un fel de gratar. Destul de eficient, pentru ca lupul ajunge in foc unde, minune... explodeaza. Si pe scena se imprastie o duzina de iezi, care de care mai haiosi. Plus gainile, cocosul si popa. Vlad se uita la mine, eu ma uit la Vlad. Fata de ceea ce i-am povestit seara de seara, de ceea ce a auzit de pe CD-ul cu povestea originala, lucrurile sunt mult schimbate. O adaptare ce se doreste a furniza un happy-end, dar nu reuseste decat sa arunce in ceata trei sferturi din copiii din sala. "De ce a explodat, tati, lupul?". Sunt fara cuvinte, intr-una din putinele dati cand patesc acest lucru. Incerc o explicatie, cum ca e un lup special, de la teatru, ca de la caldura etc, etc. Vlad nu e convins. Si nici eu. Plecam acasa. Toata ziua, Vlad incearca sa gaseasca o explicatie.
Spre seara, vorbim cu bunicii (parintii mei). Ii spune lui Bobo Vasile (bunicul - tatal meu): "Bobo Vasile, a explodat lupul la teatru!". Iar Bobo Vasile, cu experienta unui om care nu a trecut degeaba prin viata, ii spune: "Asa sunt unii lupi, Vlad. Mai explodeaza si ei." Vizibil multumit ca a gasit o explicatie, Vlad se duce la el in camera sa asculte povestea originala. Eu raman in dubiu: ce e mai periculos, sa duci copilul la teatrul de papusi sau sa-l lasi sa se uite la desene animate? Parerea mea, cel putin in cazul caprei cu trei iezi, este ca Tom si Jerry sunt niste fapturi nevinovate in comparatie cu lupul care mananca tot, gata sa haleasca jumatate de sala si care, la final, explodeaza.
Promit sa ma duc in continuare la teatrul de papusi. Pana acum, e 1-1. Purcelusii au fost superbi, iezii m-au dezamagit. Ma pregatesc de Lampa lui Alladin. Alte sugestii?
P.S. Aici gasiti cartea Jurnal de tatic, in caz ca inca nu ati cumparat-o:-)
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS