Campeanu.ro» Articole» Diverse» Ceasul mare al unui suflet si mai mare

Se spune ca primul student la Cambridge care a avut propriul automobil a fost Charles Rolls. Si ce marca era masina proprietate personala a unuia dintre cei doi fondatori ai Rolls Royce ? Peugeot. Ce reclama mai buna pentru "leul francez"?

Acum, ganditi-va cum ar fi pentru o marca, sa zicem de ceasuri, ca una dintre creatiile sale sa se numere printre extrem de putinele posesii ale omului fara de posesii, adica ale unui ascet interesat de bunurile materiale la fel de mult ca Soarele de Groapa Marianelor.

Prin urmare, daca te numesti Zenith , iar cel care a cumparat si pastrat, chiar si dupa ce a devenit insensibil la tentatiile lumesti, un ceas manufacturat de tine se numeste Mahatma Gandhi, castigul de imagine si cel de prestigiu sunt imense. Avandu-l pe Gandhi printre clienti, Zenith facea primul pas de la statutul de casa orologera inspre cel de casta orologera.

Desigur, fiecare nume greu din arta combinarii si complicarii de resorturi si rotite minuscule se mandreste cu galerii impresionante de personalitati istorice, de la capete incoronate, printi, duci, presedinti si prim-ministri, pana la oameni de stiinta, scriitori si compozitori de geniu. Si, chiar daca nu toti acestia iubeau luxul, stralucirea, opulenta, in niciun caz, averea lor nu se limita la o pereche de sandale, una de ochelari, o farfurie, un bol si un ceas.

Aceasta "avere" a fost vanduta de Antiquorum, cea mai importanta casa de licitatii de ceasuri, la New York, pentru doua milioane de dolari, suma din care se estimeaza ca ceasul manufacturat in 1910, a reprezentat 1,8 milioane de dolari, de la un pret de pornire de numai 20.000 de dolari.

Chiar daca din argint, piesa Zenith a eclipsat total celelalte exponate fabricate din materiale mult mai pretiose. Astfel, ceasul din aur marca Nastrix care a apartinut lui J.F. Kennedy si, ulterior, lui Aristotel Onasis - prin urmare, cu dubla incarcatura istorica - a fost adjudecat pentru numai 120.000 de dolari. Totodata, un unicat Patek Philippe , din platina, facut special pentru Henry Graves (probabil cel mai fidel client si cel mai mare colectionar al celei mai "complicate" case orologere), s-a oprit la 630.000 de dolari, iar un alt Patek Philippe avandu-l ca fost proprietar pe capul mafiot Giuseppe Bonanno a fost vandut pentru numai numai 36.000 de dolari. Recent, tot Antiquorum a gasit un nou proprietar Longines-ului lui Einstein, contra sumei de 388.000 de euro, de 20 de ori mai mult decat se preconizase initial dar, iata, o suma mult mai mica decat cea obtinuta pentru ceasul lui Mahatma.

Istorica licitiatie nu a fost lipsita de peripetii. Autoritatile indiene, in frunte cu Tushar Gandhi, stranepotul lui Mahatma, au protestat vehement impotriva vanzarii considerand-o "o grava insulta" adusa memoriei parintelui independentei Indiei. Ca urmare, James Otis, proprietarul obiectelor, a anuntat ca le retrage. Decizia sa venea in ultimul moment (probabil de remuscare) el insusi admirator al lui Mahatma, avand in colectie mii de obiecte legate de acesta. Ulterior, Otis s-a razgandit afland ca, la licitatie, participa - chiar daca de la distanta - un miliardar indian a carui interventie a fost considerata miraculoasa. "Cel mai potrivit loc pentru aceste obiecte trebuie sa fie Muzeul National Gandhi din New Delhi. Odata ajunse acolo, nimeni nu va mai putea profita de ele", a spus Tashar Gandhi.

Cel care a pus capat "suspansului", cumparand efectele "parintelui Indiei" este Vijay Mallya, patronul United Breweries, care a linistit intreaga natiune indiana tematoare ca obiectele ar putea ajunge pe mana unui colectionar oarecare, declarand ca acestea vor reveni in India unde vor fi expuse publicului larg.

Intrebat daca obiectele unui om care cu cat avea mai putin, cu atat isi dorea mai putin meritau 1,8 milioane de dolari, Tony Bedi, cel care a tinut legatura, prin telefon, cu miliardul indian, a spus ca acestea ar fi meritat chiar si sase milioane.

Dincolo de valoarea sa istorica, ceasul Zenith a fost creat pentru a veni in intampinarea nevoii de precizie impusa de faptul ca lumea calatorea tot mai mult si mai departe ca urmare a dezvoltarii industriei si transporturilor. Calatorului ii sade bine cu drumul dar si avand la mana sau in buzunar un ceas exact. Distantele tot mai mari au dus si la nevoia reducerii dimensiunii obiectelor pe care turistul, omul de afaceri sau ofiterul de cariera era obligat sa le ia cu el, iar un ceas precis si putin voluminos era de nepretuit. Mai mult decat atat, spre deosebire de celelalte ceasuri de buzunar din acea epoca, piesa Zenith era un fel de "lacheu mecanic" care-si trezea stapanul la ora stabilita. Un ceas de buzunar cu desteptator era o raritate, mai ales ca trezirea nu se facea oricum caci inginerii de la Zenith si-au inzestrat creatia cu un desteptator muzical diferentiindu-se complet de suparatoarele sonerii ale concurentilor.

Desi dezbracat si de hainele occidentale si de obiceiurile lumesti, Gandhi nu a putut renunta la instrumentul menit sa-i pastreze una dintre calitatile care l-au facut proverbial: punctualitatea. De altfel, chiar in momentul in care isi dadea sufletul in bratele nepoatei sale, Abha Gandhi, ultimele cuvinte ale lui Mahatma fac tot o referire temporala: "Nu-mi place sa intarzii la rugaciune nici macar un minut!"

Sursa: www.totuldespreceasuri.ro