Sa fiti sanatosi! Ce trebuie sa stiti despre febra musculara
14-Mar-2009 by *** (invitat special pe blog)
Tags: Ce trebuie sa stiti despre febra musculara, medicina, efort fizic, sanatate
Abia m-am putut ridica din pat azi-dimineata…, Nu imi pot ridica bratele…, Ieri nu am putut umbla deloc…, Ma doare tot spatele… s unt afirmatii pe care fiecare dintre noi le-am facut in urma unui efort fizic solicitant la un moment dat. Cu totii ne-am poticnit din cauza musculaturii dureroase in ziua urmatoare unui efort fizic, fie ca a fost vorba de o excursie la munte, sedinta la sala de gimnastica sau un meci de fotbal cu prietenii.
Ti se taie respiratia si te simti coplesit cand apare febra musculara? Sau poate e doar modul meu specific de a privi situatia…Vom vedea in randurile care urmeaza substratul modificarilor care genereaza febra musculara.
Febra musculara descrie un fenomen de durere musculara resimtita la 24-72 de ore dupa efort, mai ales in cazul practicarii unui nou program de exercitii, dupa o schimbare a sportului practicat sau dupa o crestere a duratei si intensitatii antrenamentelor. Febra musculara se caracterizeaza prin sensibilitate musculara, scaderea fortei si, in consecinta, afectarea miscarii. Aceasta durere este un raspuns normal la un efort neobisnuit si este o parte a procesului de adaptare ce duce la o mai mare rezistenta si forta pe masura ce muschii se refac si revin la conformatia normala. Durerea atinge de obicei cel mai mare nivel in primele doua zile dupa efort si dispare treptat. In formele cele mai severe, durerea apare la 12 ore dupa terminarea efortului si se poate mentine pana la 7 zile.
In corpul nostru exista trei tipuri de muschi: muschiul cardiac, muschii netezi ( de la nivelul vaselor de sange ) si muschii scheletici sau striati, atasati oaselor. Febra musculara afecteaza doar muschii scheletici.
Febra musculara apare dupa ce exercitiul fizic s-a terminat. Acest lucru o diferentiaza de durerea acuta din entorse de exemplu, care apare brusc in timpul desfasurarii activitatii, putand fi insotita de tumefiere sau echimoze ( vanatai ).
Glicogenul este un polizaharid format din mai multe molecule de glucoza, ca un fel de amidon animal. Cand muschii au nevoie de glucoza pentru a functiona, glicogenul se desface in molecule mai mici de glucoza. Glucoza este transformata cu ajutorul oxigenului adus de celulele rosii din sange in apa, dioxid de carbon si energie, necesara muschilor pentru a se contracta. Aceasta este respiratia aeroba.
Cand organismul nu mai are la dispozitie glucoza sau glicogen, muschii nu-si mai pot indeplini functiile. Uneori, dupa o activitate musculara prelungita, lipsa de glicogen se asociaza cu oboseala placii neuromusculare, locul unde impulsul electric transmis de nerv ajunge la muschi. In acest caz, eficienta contractiei musculare scade foarte mult.
In anumite conditii aportul de oxigen nu este suficient pentru transformarile intense ale glucozei. In acest caz, muschiul este obligat sa apeleze la un al doilea tip de respiratie, si anume cel anaerob, care are loc in absenta oxigenului. Acest lucru demnstreaza ca toate organismele care utilizeaza oxigenul in respiratie au fost candva anaerobe, precum majoritatea bacteriilor. In acest caz, produsii care se formeaza sunt acid lactic, dioxid de carbon si energie, dar in cantitate mai mica decat in cazul respiratiei aerobe. Pe langa faptul ca aceasta respiratie este mai putin eficienta, ea duce si la acumularea acidului lactic.
Cand acidul lactic este produs, acesta se descompune in ionul lactat si ionul de hidrogen. Ionul de hidrogen este factorul negativ, acidul din structura acidului lactic care interfereaza cu semnalele electrice din nervi si tesutul muscular. El este responsabil de... (continuare pe blogul Dr. Alin Popescu )