M-am pus in fata hartiei (veti vedea, nu intamplator!) cu un scop precis: imi spuneam, e posibil oare sa scriem ceva de bine despre fiscalitatea romaneasca? Fara reticente, ganduri vindicative sau sete de … normalitate?

Am fost vreodata coerenti fie macar si in privinta unui singur impozit?

Si le-am luat pe rand … tocmai pentru a reduce "pornirile" descrise mai sus. E un fel de principiu de reducere la absurd aplicat in scopuri … stiintifice: evolutionismul fiscal.

Poate e un concept nou dar nu cred ca si-a pus cineva problema – dintre cei care erau obligati la aceasta! – cam cat de repede se poate adapta "persoana" juridica sau fizica la modificarile succesive, completarile "incrucisate" si normele dezlanate.

M-a izbit atunci o constatare: suntem intruchiparea clauzei celei mai favorizate natii! Dovada vie a evolutionismului fiscal si vajnici supravietuitori ai sindromului taxei nebune! Toate au luat-o razna…

Dar sa revenim la ce ne-am propus. Adaugand un alt principiu celui de mai sus, ar trebui, in mod logic, ca cea mai noua taxa instituita sa fie si cea mai putin incercata de aceste "mutatii": taxa auto. Dar tocmai a cazut si asta, deci…mai ramane vreuna?

Si cred ca am aflat-o: e singura la care nu s-a schimbat baza de impunere…, cotele…modul de colectare si de declarare: taxa la toaletele publice! Doar s-a actualizat cu valoarea inflatiei!

Imi dau seama insa brusc de faptul ca asta nu e o taxa a statului!

Si atunci lui ce-i mai ramane din tot sistemul fiscal? Macar una care sa nu se fi schimbat in vreun fel…

In lipsa de raspunsuri nu putem decat sa-l admiram pe Sorescu: "Nu am timp de raspunsuri abia daca am timp sa pun intrebari…"

Si daca e asa, atunci intrebare sa fie pentru toti "specialistii" care timp de 18 ani au contribuit la "stabilitatea sistemului fiscal…":

Este taxa de WC o taxa fiscala sau una de mediu?
Sau si una si alta?
Sau poate, cine stie, taxa auto? (from eng. "out", sic!)