Poezia de pe Facebook
27-Mar-2015 by Florin Campeanu
Tags: poezie, Facebook, versuri
Am facut, in aceasta saptamana, un experiment. Mi-am provocat prietenii de pe Facebook sa adauge fiecare cate un vers, la o poezie inceputa de mine. Ca sa fie echilibru total, eu am scris tot un vers (primul), apoi am lasat lucrurile sa mearga de la sine.
Iata ce a iesit!
Poezia de pe Facebook
M-am ratacit printre doua cuvinte si o virgula pusa aiurea,
Plangeam printre rânduri, cautand interjectii despre copilul din mine,
Mi-am sters lacrimile, nu plang degeaba, copilul din mine rade pururea,
Si-am spus STOP! Am respirat adanc,
Si-am strans in pumni-mi plini de dorinta emotia unui nou inceput,
Un nou inceput fara cuvinte si fara virgule... doar liniste!
Liniste ca intr-o groapa jilava de octombrie,
În care te simţi stingher, ca virgula între subiect şi predicat,
Cu liniste-n suflet, gura graieste cuvinte ce nu-s multe,
Ci toate-s concentrate, integrate-n grade de dependabilitate
Si-atunci am exclamat, uimit, in linistea ce s-a strecurat,
Cuvintele si virgula au tremurat, s-au colorat,
Si uite-asa, bucuria in sufletele lor s-a strecurat...
Si zambetele lor au luminat chipuri uitate in tristete,
Ce sunt cuvintele? Doar litere amestecate,
Ce virgula le mai desparte, sa dea un sens,
Separand nevoia noastra de control de prospetimea trairii in "nu stiu",
In nu stiu ce! In nu stiu unde! In vis, in zbor, in dor!
P.S. Mi se pare mai reusita decat jumatate din prostiile pe care le-am studiat in facultate:-)