Tags: poezie, Facebook, versuri



Am facut, in aceasta saptamana, un experiment. Mi-am provocat prietenii de pe Facebook sa adauge fiecare cate un vers, la o poezie inceputa de mine. Ca sa fie echilibru total, eu am scris tot un vers (primul), apoi am lasat lucrurile sa mearga de la sine.

Iata ce a iesit!


Poezia de pe Facebook

M-am ratacit printre doua cuvinte si o virgula pusa aiurea,
Plangeam printre rânduri, cautand interjectii despre copilul din mine,
Mi-am sters lacrimile, nu plang degeaba, copilul din mine rade pururea,
Si-am spus STOP! Am respirat adanc,
Si-am strans in pumni-mi plini de dorinta emotia unui nou inceput,

Un nou inceput fara cuvinte si fara virgule... doar liniste!
Liniste ca intr-o groapa jilava de octombrie,
În care te simţi stingher, ca virgula între subiect şi predicat,
Cu liniste-n suflet, gura graieste cuvinte ce nu-s multe,
Ci toate-s concentrate, integrate-n grade de dependabilitate

Si-atunci am exclamat, uimit, in linistea ce s-a strecurat,
Cuvintele si virgula au tremurat, s-au colorat,
Si uite-asa, bucuria in sufletele lor s-a strecurat...
Si zambetele lor au luminat chipuri uitate in tristete,

Ce sunt cuvintele? Doar litere amestecate,
Ce virgula le mai desparte, sa dea un sens,
Separand nevoia noastra de control de prospetimea trairii in "nu stiu",
In nu stiu ce! In nu stiu unde! In vis, in zbor, in dor!

P.S. Mi se pare mai reusita decat jumatate din prostiile pe care le-am studiat in facultate:-)



căutare personalizată






RSS 2.0 - Campeanu.ro Flux RSS | Ajutor

E-@ltfel Romania | Marketing online | Controlul si reducerea costurilor | Corespondenta de afaceri | Strategii de vanzari | Stirea zilei | Bilete avion ieftine | Sport