Tags: Jurnal de tatic, copii, parcuri



In viata, ai trei perioade in care iei la picior orice bucata de iarba gasesti (a se citi parc). Prima oara, prin liceu. De fapt, la cum a evoluat societatea, cred ca acum s-a coborat varsta spre gimnaziu. Asadar, in liceu/gimnaziu, iti iei prima iubire de mana si colinzi parcurile de ajunge sa te cunoasca dupa numele mic (si chiar dupa cel de alint) fiecare fir de iarba.

Ultima oara, la pensie. Pe-acasa nu mai ai ce face, copiii trec sau te suna cand au timp (asta daca mai ai norocul sa fie in tara si nu primesti vederi de Paste si de Craciun din Canada). Intre doua sesiuni de spionaj (normal, esti un fel de James Bond al blocului, iar viata sexuala a blondei de la etajul 2 este misiunea ta secreta), asadar, intre doua sesiuni de spionaj pleci in parc. Mai un sah cu un vechi coleg de facultate, mai o barfa cu un prieten, trece timpul, La intoarcere o iei prin piata, logic, sa vezi cat mai sunt rosiile. Un amanunt aproape la fel de important ca viata blondei despre care vorbeam putin mai sus.

Intre aceste doua perioade, se intercaleaza o alta. Cea in care iesi in parc pentru copil. Trebuie sa marturisesc faptul ca nu m-am mai plimbat atat de mult prin parc de cand eram in clasa X-a. A venit week-end-ul? Rapid, patru sesiuni de parc. Sambata dimineata, sambata seara, duminica dimineata si, normal, duminica seara. Am evaluat atent fiecare parc din Bucuresti si cred ca pot face deja un top al acestora. DIn pacate, pe ultimul loc se situeaza, din punctul meu de vedere, celebrul Herastrau. Nu sunteti de acord cu mine? Posibil. Inseamna ca avem alte preferinte muzicale. Si ca va plac muntii. Muntii de coji de seminte. Si ca va plac si smecherii cu ochelari cat ai lui Brigitte Bardot, prin 1960. Singura legatura, de altfel, cu celebra actrita din tara lui Voltaire.

Pentru primul loc se bat trei parcuri: Kiseleff, Izvor si Tineretului. Fiecare cu avantaje si dezavantaje. In Kiseleff e lume buna, curatenie de farmacie si aer (destul de) curat. In schimb, daca juniorul merge deja, ai dat doua ture si l-ai terminat.

In Izvor, amenajarile se lasa inca asteptate. Copacii mai au nevoie de 10-15 ani pentru a oferi ceva umbra, iar iarba nu a mai facut cunostinta cu masina de tuns de ani de zile. Noroc cu un operator de telefonie mobila (Orange, daca nu ma insel) care a filmat o reclama intr-un colt al parcului si a lasat... posteritatii o gasca de animale realizate din cauciucuri de masina. Together we can do more.

Parcul Tineretului a intrat recent pe lista scurta a parcurilor in care mergem cu Vlad-Cristian. De fapt, am ajuns in acest parc pentru ca, in Izvor, primarul Vanghelie a dat de mancat si de baut de Ziua Muncii, iar peste cateva zile micii (nu ai lui Vanghelie) si marii bucatari s-au intrecut intr-un concurs international de gatit in aer liber. Tineretului, asadar, e imens. Cu un potential pe masura. Din pacate, in anumite locuri, iarba e cam ca in stepa siberiana. Aleile ar avea ceva nevoie de beton/ciment, iar copacii au crengile cam ca rockerii uitati cu saptamanile pe plaja, la Vama Veche. Insa Vlad se simte bine in Tineretului.

M-am luat cu povestile despre parcuri si am uitat de dinozauri...

Lui Vlad ii plac foarte mult dinozaurii. Are unul, din plus, il cheama Dino (cum altfel?) si il pupa pe nas de fiecare data cand il vede. Dinozaurii, daca nu stiati, fac "Nana, Nana!". Cum nu ati trait in perioada lor si nici n-ati vazut vreunul (real) in filmele de pe Discovery, nu-l puteti contrazice.

In Parcul Izvor, in coltul dinspre BCR, Orange a amenajat o zona interesanta. In mijlocul turmei de animale, troneaza o girafa de vreo 4 metri inaltime. Cand a vazut-o prima data, Vlad a inceput sa strige: "Nana, Nana!". Precizare pentru colegii mei de la Rentrop&Straton: nu este vorba de Nana de la Baza de Date:-).

Nu l-am putut dezlipi de dinozaur aproape o ora. Am plecat acasa si i-am promis ca vom reveni a doua zi. Ceea ce am si facut. Numai ca a doua zi, nimic nu mai era la fel. Girafa-dinozaur nu plecase nicaieri, dar langa ea, la vreo 20 de metri, se odihnea un tractor. Iar Vlad iubeste tractoarele cu o patima care ma sperie (eu fiind de la tara, unde tractorul este simbolul muncii la camp). Din carut, vazand cele doua atractii, Vlad freamata. Ajungem la locul faptei, il coboram din carut si ne uitam, curiosi. In mare dilema, Vlad face un pas spre dinozaur, apoi se intoarce spre tractor. Cine castiga? Preistoria sau prezentul? Jurassic Park sau agricultura? Mai face doi pasi spre dinozaur, dupa care pleaca, decis, spre tractor. Si studiaza tractorul cam 45 de minute. Dinozaurul ramane in dizgratie. Daca va mai intrebati de ce au disparut tiranozaurii si brontozaurii, raspunsul este simplu: pentru ca au aparut tractoarele. Iar in fata acestei competii, nu aveau nici o sansa sa reziste!

P.S. Inca nu ati cumparat cartea? Hmmmm! Intrati repede pe www.jurnaldetatic.ro!



căutare personalizată






RSS 2.0 - Campeanu.ro Flux RSS | Ajutor

E-@ltfel Romania | Marketing online | Controlul si reducerea costurilor | Corespondenta de afaceri | Strategii de vanzari | Stirea zilei | Bilete avion ieftine | Sport