Am invatat sa scriu de la Florin Campeanu (n.n. Nu mi-au murit laudatorii)
13-Mar-2009 by Liliana Grigore (invitat special pe blog)
Tags: jurnalism, copywriting, editoriale, talent, scris
As vrea sa imi promiteti ca nu mai spuneti asta nimanui. Va spun asa, la o cana cu ceai: Florin Campeanu m-a invatat sa scriu.
Il rugam pe el sau pe Liviu (cum, care Liviu? www.liviuplesoianu.ro) sa imi compuna un editorial pentru Revista Romana de Monografii Contabile si pentru alte lucrari de care ma ocupam la vremea respectiva. Ma infioram cand se apropia termenul limita si eu nu aveam inca editorialul! Incepeau rugamintile, spaga in sticle de Fanta, doar-doar nu ma lasa balta.
Ei bine, intr-o zi se arunca in eter un concurs in firma: Omul lunii Rentrop&Straton. Cum ma zbateam ca pestele pe uscat cu unele lucrari si unii autori, sub presiunea certitudinii ca nu voi fi eu aleasa, scriu un text pe care il trimit sefului meu cu Cc la Florin. Iata-l, in varianta scurta, ca sa nu ma joc cu nervii vostri:
Iata de ce cred eu ca sunt Omul lunii R&S!
Nu sunt indesata cu idei noi, nemaintalnite, proaspete si bune pentru evolutia acestei firme. Ba chiar probabil ca ar trebui sa fiu penalizata pentru ca am reusit cam tarziu lansarea Consilierului meu. Imi pasa, il pritocesc si vreau sa iasa fara bube. Mai tarziu, dar sanatos. Sunt Omul lunii pentru asta.
Am spus bube? Sunt Omul lunii pentru ca newsletterul de care ma ocup e un copil chinuit, batut de 2 ori pe luna si sufar pentru el.
Si mai sunt Omul lunii pentru ca mi-am pierdut 3 ore si jumatate ca sa socializez cu o nebuna de autoare (hai sa nu-i dau numele). Am vorbit despre flori, fete sau baieti, iar dupa 3 ore si jumatate, am ajuns amandoua la concluzia ca nu suntem niciuna asa de nebuna cum credea cealalta! Si surpriza: e dispusa sa mai discutam o varianta de contract, desi parea reticenta (citeste: nebuna). Dar e minunata, e buna, are un nume cu rezonanta, mi-a gasit singura alti autori, am prins-o cu greu si tin cu dintii de ea. Zambeste cand imi aude vocea la telefon, e parolista si nu ma lasa balta.
Sunt Omul lunii R&S, asa cum sunt si alti colegi ai mei, pentru lucruri mici sau mari.
Pentru ca le pasa! Asa cum iti pasa tie, domnule Director Editorial, da, esti Omul lunii R&S pentru incerci sa schimbi ceva prin acest concurs. Si te felicit pentru asta.
Dar, pana una-alta, eu, in fata mea, ochi in ochi cu mine, EU sunt Omul lunii R&S si n-o sa schimbe nimic din ceea ce gandesc despre mine faptul ca imi pleaca prost newsletterul sau ca va fi ales un alt coleg.
EU SUNT OMUL LUNII R&S!
Ei bine, furia mea s-a transformat in cuvinte. Acesta a fost punctul de plecare. Florin se amuza si-mi explica frumusel ca nu mai e treaba lui sa-mi scrie editorialele, pentru ca se vede cu ochiul liber ca ma descurc si singura. Desigur ma persifleaza, spunandu-mi ca ii jignesc pur si simplu daca mai apelez la el sau la Liviu. Il mai instiga si pe Liviu - baiat bun, de altfel - sa refuze chiar si un bax de Fanta.
Ce aveam de facut? Am intrat pe blogul lui, m-am dat de ceasul mortii, l-am injurat de l-am trecut Dunarea, am facut meditatii in pozitie lotus. Si cum nimic din toate acestea nu m-au ajutat, am recitit fiecare dintre editorialele pe care mi le scrisese. Nimic.
A doua zi am plecat de-acasa catre serviciu. M-am suit in tramvai, m-am asezat pe un scaun liber, am scos un carnetel si un creion si-apoi cuvintele s-au asternut singure pe hartie.
Si astazi se intampla la fel. Ma asez pe scaun si incep sa scriu. Domnul Campeanu are o magie care functioneaza. M-a invatat sa scriu. Am vazut in textele lui faptul ca senzationalul, care ar putea atrage privirea cititorului si care l-ar putea cuceri, se gaseste in lucrurile marunte din jurul nostru. Trebuie doar sa le observi si sa le spui asa, ca la o cana cu ceai servit cu prietenii tai altfel.
Ssst! Nu mai spuneti nimanui.
Posted in Articole,
E-@ltfel Romania |
Print |
Twitter posts
Flux RSS